Vampirium II: Spune-mi tu ce e iubirea

Capitolul 25: "Indicii către adevăr"

C A P I T O L U L 25

E M M A

Cumva am reușit să îl ignor pe Qwin timp de două zile. Nu neapărat pentru că abilitățile mele desăvârșite de ninja profesionist mi-au oferit avantajele de a mă strecura oriunde doream fără să fiu observată. Pentru că, dacă ma analizez mai bine în oglindă, este posibil să fi luat în greutate câteva kilograme în ultimele săptămâni. Ceea ce este destul de ciudat, nu știam că sângele pe care l-am consumat îngrașă. Nici măcar nu cred ca este posibil așa ceva, poate e doar o iluzie de-a mea, din moment ce am numai gânduri ciudate în ultimul timp.

Și cum spuneam, adevăratul motiv pentru care am trecut neobservata este faptul că am stat închisă în cameră încontinuu și l-am auzit întâmplător pe Gabriel cum povestea cuiva la telefon ceva despre întoarcerea lui Qwin cât de repede posibil. Eram curioasa totuși dacă plecase să o caute pe Ayana. Nu sunt interesată de locul în care a plecat sau de alte detalii neimportante. Vreau doar să știu că este bine și că nu a făcut vreun lucru necugetat, după ce plecase pe ascuns.

Astăzi însă, am planuri mult mai importante, care trebuie puse în practică urgent. După ce am analizat mai bine biletul, la o zi după ce l-am găsit în camera mea și l-am respins categoric pe Qwin pentru ca nu știu ce sa cred despre el, am găsit ceva. Pe spatele foii, în colțul din dreapta scrie un cuvânt: 'răscruce'. Încă nu am reușit sa înțeleg ce vrea să însemne sau care ii este rostul, însă intenționez să aflu. Tocmai de aceea mi-am propus să merg în camera Ayanei și sa caut alte posibile indicii care m-ar putea ajuta cumva. Și sper ca acestea să și existe.

Ușa scârțâie zgomotos atunci când ies în hol, de parcă dorește să anunțe pe cineva de faptul ca mi-am părăsit într-un final camera. Și chiar înainte să mă gândesc măcar sa îmi așez mâna pe clanța ușii de la camera ei, Gabriel îmi iese în cale. De nicăieri, parcă ar fi ieșit brusc din pământ. Și nu mă sperie mai tare apariția surprinzătoare, cât o face expresia suspicioasa pe care încearcă să o mascheze cu un zâmbet prietenos. Oare Qwin i-a spus să mă urmărească? Dar de ce ar face asta, nu e ca și cum era evident că urmează să fac cercetări arheologice.

- Uite cine a înviat din morți, îmi oferă un zâmbet prietenos si încerc la rândul meu să par cât mai naturala posibil, deși sunt tot mai nerăbdătoare să plec de lângă el.

- Și eu mă bucur să te vad.

- Te simți mai bine? își îndeasă mâinile în buzunarele blugilor și nu îmi dau seama dacă încearcă sa întrețină conversatia din politețe, curiozitate sau dacă urmărește altceva de fapt.

- Atât cât se poate, ridic din umeri confuză și arunc o privire scurtă, involuntară, către camera Ayanei.

El observă direcția în care îmi este îndreptată atenția și pare că se gândește la ceva pentru cateva secunde. În același timp, realizez că poate par prea suspicioasă pentru că este prima oara când părăsesc camera după doua zile și atunci destinația mea este dormitorul ei. Pare cam suspect. Trebuia sa ma plimb prin bucătărie sau pe afara puțin mai întâi, ca să nu trezesc bănuieli.

- Ceva vești de la Ayana?

Încă nu a ajuns porumbelul voiajor pe care mi l-a trimis din Insula Paștelui, acolo unde e posibil să se fi retras. Chiar dacă ar vrea sa îmi trimită un mesaj, nu poate pentru ca nu am un telefon mobil. În concluzie, întrebarea lui e una lipsita de sens, dar e evident că și-a dat seama că încerc să fac ceva. Afurisite sa fie simțurile de vârcolaci și lipsa mea de îndemânare la mințitul oamenilor.

- Nimic.

- A fost cam ciudat. Știi tu, faptul că a plecat așa brusc, fără să anunțe pe nimeni.