Vampirium II: Spune-mi tu ce e iubirea

Capitolul 21: "Nu ai nimic de pierdut"

C A P I T O L U L 21

E M M A

- Nu știu dacă este tot vreo calitate a vampirilor, însă cumva îmi dau seama că minți, afirm hotărâtă în timp ce ea își dă ochii peste cap, vizibil plictisită și parca extenuată în același timp.

Pot fi extrem de insistenta atunci când imi propun si dacă nu cooperează, discutia noastră cred că o sa dureze ceva.

- Ți-am tot repetat, Emma, nu am nimic, răspunde sec, cu o privire nemulțumită și cu degetele strânse în pumni. Psihologia mea inversă îmi dovedește exact contrariul, așa cum credeam. Mă întreb totuși dacă a reușit să închidă vreun ochi toată noaptea, pentru că pungile roșiatice care și-au făcut apariția ii schimbă cu totul imaginea. Ea nu mai este Ayana puternică și frumoasă pe care am cunoscut-o eu la început.

Și de obicei, când o persoana spune acest lucru, ca este bine, mai ales dacă arată într-un asemenea mod, este absolut evident si incontestabil de adevărat că este deranjată de ceva. Și mi se pare normal, ca o bună prietenă ce încerc sa fiu, să mă străduiesc să o ajut cum știu eu mai bine. Pentru că și ea, la rândul ei m-a ajutat de nenumărate ori.

- Te cunosc, Ayana. Poți să îmi spui, promit că o să fiu cel mai bun ascultător din lume, tonul îmi devine mai moale, însă nu pare că ea vrea să fie cooperantă.

Cred că am încercat tot ce se putea, însă în zadar. Nu mă simt bine știind că există ceva ce o deranjează, însă nu vrea să îmi spună. Am senzația că nu are încredere în mine, ceea ce mă rănește mai tare decât faptul că și-a dat ochii peste cap de cinci ori în doua minute.

- Este din cauza lui Qwin?

Mă aștept la orice din partea lui, mai ales știind ca nu ii oferă Ayanei sprijinul și meritele pe care le-a câștigat. Ea ii este alături tot timpul, nu are dreptul să o supere.

- Parțial.

Își ascunde din nou fața în bolul cu înghețată, de parcă așa s-ar putea face nevăzută. Pentru prima dată de când o cunosc, camera ei se află într-o totală dezordine. Și pariez că așa îi este și sufletul, ceea ce este mult mai rău.

- Este din cauza mea și a lui Qwin? îmi mușc buza după ce rostesc întrebare, fiind emoționată parcă de răspunsul pe care urmează să îl primesc.

Nu știu dacă a aflat deja că noi suntem... împreună, cumva și mă tem că o să se supere dacă nu o sa ii spun eu. Adică asta intenționam să fac, până când am dat de acest dezastru. Acum că stau sa mă gândesc, până și în gând sună ciudat cuvântul 'împreună'. Mai bine aș spune 'într-o relație', pentru că se poate înțelege că mă refer poate la una de prietenie și problema ne este rezolvată.

- Este din cauza mea, ok? trântește lingurița pe masă cu putere, apoi își trage nasul zgomotos.

Bineînțeles că din acest motiv erau ochii ei atât de umflați și de roșiatici în această dimineață. Ceea ce eu am confundat cu o insomnie erau de fapt lacrimi. Sunt atât de nepricepută în a consola oamenii, nici nu îmi vine să cred.

- Am făcut niște greșeli în trecut, iar acum altcineva este nevoit să plătească pentru ele.

- Au fost esențiale?