Vampirium II: Spune-mi tu ce e iubirea

Capitolul 20: "Mi-ai promis"

C A P I T O L U L 20

Q W I N

- Iubită, Qwin, vorbești serios?!

Imi ridic leneș privirea din actele cu care încercam să îmi ocup timpul și dau de o expresie nervoasă a Ayanei. Nu, mai bine zis una exagerat de furioasă, asemănătoare unui vulcan gata să explodeze în orice secundă. Și ceea ce nu am reușit să înțeleg niciodată este modul în care crede aceasta ființa de un metru cincizeci că ar putea speria pe cineva, cu fața ei îmbujorată, ca de bebeluș și degetele micuțe strânse în pumni. Serios acum, arăta mai mult drăguță decât amenințătoare.

- Nu știi ce înseamnă sau...? îmi arcuiesc sprâncenele, încercând să îmi ascund amuzamentul.

Bineînțeles că mă așteptam la o asemenea reacție din partea ei. Ar trebui să o las să mă bată până când mi se scurge toată prostia din corp. După cate discursuri motivationale am auzit de la ea, amenințări și promisiuni, tot ceea ce îmi era interzis am făcut. Presupun că era previzibil că o să se întâmple, mă cunoaște destul de bine. În plus, nu ii poți dicta inimii. Nu îmi pot abține sentimentele și reacțiile, din moment ce simt cum fata asta m-a dat peste cap.

Însă un lucru este sigur, chiar dacă mă simt vinovat, nu regret nimic. Aș face același lucru de miliarde de ori dacă ar fi nevoie, pentru că este un sentiment minunat să ai alături de tine o persoana care ți se potrivește și care te iubește atât de mult.

- După cât te-am rugat...

Buza de jos ii tremură subtil și observ cum se abține din răsputeri să nu plângă. Ceea ce îmi dă iarăși ocazia să observ cât de mult s-a atașat Ayana de Emma, încă de când s-au cunoscut. Și nu numai pentru că știa că este aleasa mea, ci pentru că, așa cum susținuse și ea, este o fată specială și diferită de restul.

- Nu o să o rănesc, ii promit, însă pare mai degrabă că încercam să mă conving pe mine.

Tristețea i se transformă în secunde în adevărată ura și mă trezesc cu palmele ei trântite de birou cu putere. Culoarea ochilor este străbătută de acea sclipire aurie care își face apariția atunci când își folosește magia și mă aștept ca oricând să își folosească puterile să mă stranguleze, așa cum făcea și în trecut, când nu ii funcționau prea bine amenințările și decidea să treacă la fapte. Magia i se scurge printre degete asemeni unui fir auriu de ață care așteaptă să fie eliberat, ca să poată distruge.

- Ai rănit-o deja!

- Ayana... mârâi și îmi părăsesc scaunul de birou.

Acum ne aflăm unul în fața celuilalt și pare că nu mai durează mult până când o să aibe loc o adevărată confruntare. Sunt rare momentele când întrece măsura, dar și când o face, pare că se dezlănțuie iadul. Este mai puternică decât cred ceilalți și ea este conștientă.

- Ce crezi că o să se întâmple când o să afle ce ai făcut sau cine ești de fapt? Cât crezi că mai pot continua să o mint așa, o viață întreagă? O să te urască Qwin, o să te părăsească de îndată ce ii revine memoria, țipă și lovește din nou biroul cu pumnul ca să își elibereze furia.

Dacă aș putea să mă dezlănțui așa cum îmi doresc, biroul ar fi ultimul lucru pe care mi-aș dori să îl distrug. Simt nevoia să întorc pe dos întreaga camera, să găsesc cumva o modalitate prin care să scap de toată tensiunea care pare că s-a acumulat în mine, pentru că pare că în curând urmează sa explodeze. Și nu știu cam cât timp mai pot amâna respectivul moment.

- Asta nu o să se întâmple, afirm hotărât, iar ea zâmbește batjocoritor.

- Vraja mea nu poate rezista o veșnicie. Are momente în care își amintește câte ceva din trecut, o să se întâmple la un moment dat, fie că îți place sau nu.