Vampirium II: Spune-mi tu ce e iubirea

Capitolul 10: "O nouă șansă la viață"

C A P I T O L U L 10

E M M A

Mârâi pentru a nu știu câta oară în ultimele minute și într-o secundă mă aflu lângă ceasul care nu contenește să se oprească din ticăit. Am ajuns să aud acest sunet la nesfârșit, ca un ecou care îmi răsună în minte și pur și simplu nu îl mai suport. De fiecare dată ma enervează parcă mai tare. Știu ca Ayana mi-a tot spus că îmi pot controla percepțiile și auzul, însă de data asta chiar simt ca nu mai rezist. Cu păsările care imi canta în ureche în fiecare dimineață m-am obișnuit într-un final, dar atât. Treaba asta ia sfârșit acum.

  — Ia-ți adio de la viață, mormăi satisfăcută în timp ce ii scot bateriile cu degetele tremurânde și le arunc pe jos, așezând obiectul înapoi pe perete. Cine ar avea nevoie de un astfel de ceas când exista telefoane?

Mă așez din nou pe pat, cu picioarele încrucișate și îmi continui meditația, încercând sa urmăresc exact mișcările pe care le execută fata din videoclip. La ea chiar pare ca funcționează și arată de parcă se simte într-adevăr relaxată și detașată. Eu în schimb, pare că am devenit mai iritată. Vreau să râd și să fiu fericită, dar în schimb primesc furie necontrolată pe tot ce mă înconjoară sau dezgust.

Trei zile au trecut.

Trei stresante și interminabile zile.

Ce s-a întâmplat pe parcursul lor? Era sa omor un om care venise sa repare o instalație doar pentru ca ii auzeam inima bătând atât de melodios și ii simțeam mirosul sangelui atât de puternic încât nu m-am putut abține. Voiam să fie lângă mine, sa îi simt carnea calda în mâinile mele și sa aud cum implora pentru viata lui.

În schimb am primit o pungă de sânge de căprioară și o ceartă care a durat aproximativ douăzeci și șapte de minute din partea Anei. Pe ceas. Și în timp ce îmi explica încontinuu faptul că hrănitul dintr-o ființa vie nu aduce satisfacției decât părții de vampir din mine, eu îmi imaginam cum ar fi sa ii gust ei sângele. Știu, nu este cel mai potrivit gând, dar curiozitatea era mare. Bineînțeles ca a realizat care îmi sunt intențiile cu super puterile ei de mamă omidă și m-a lăsat după înfometată o zi întreagă după. La propriu. Aparent exista o vrajă care te face sa verși tot ceea ce mănânci.

Am ajuns sa îi mulțumesc după pentru acest lucru, când am realizat cât de însetată devenisem. Uneori pur și simplu nu ma pot gândi la altceva, se întâmplă totul involuntar și corpul meu pare ca acționează din instinct la vederea sau mirosul sangelui. Și nu este deloc un lucru plăcut.

Apoi am încercat sa sun din nou la numerele pe care le avea Ayana în telefon de când am venit sa ii cer ajutorul. Parca părinții mei au dispărut de pe fata pământului, sunt pur și simplu de negăsit. Și chiar dacă Ayana m-a invitat să locuiesc cu ea oricât de mult doresc, tot nu ma simt împăcată. Trebuie sa știu ce s-a întâmplat cu adevărat și de ce iubitul meu a încercat sa ma omoare. Se presupune ca este familia mea, dacă mă urau și ei, de ce m-au luat în vacanță?

Pe internet nu am găsit nimic concret în legătură cu situația mea, dar am reușit să găsesc un doctor care m-ar putea ajuta, din câte am înțeles. Doar ca se afla în Londra și nu prea știu cum as putea sa ajung acolo când eu nu am nici măcar un ban.

Și în final, trebuie sa menționez faptul ca de când m-a făcut să mă hrănesc dintr-un om, Qwin pare ca a dispărut. Nu l-am mai auzit vorbind la telefon sau certându-se cu Ayana, asa cum s-a întâmplat în prima zi, când m-am trezit. Nu spun asta pentru ca mi-ar fi dor de el sau ceva de genul, dar pare totul cam ciudat. El pare extrem de ciudat și încărcat de secrete. Parca întreaga lui ființa emană mister și întuneric.