Capitolul 2: "Minciună de la bun început"

3.3K 213 20
                                    

C A P I T O L U L 2

E M M A

La contactul cu apa fierbinte, pielea mi se furnică într-un mod dureros și inspir aer adânc în piept, pentru a scăpa de usturime. Aștept câteva secunde sa ma obișnuiesc, apoi ma întind cu totul în cada în care pare ca ar mai încăpea o persoana pe lângă mine. Îmi las capul pe spate pe marginea acesteia și închid ochii, savurând senzația plăcută care îmi străbătea întreg corpul.

Profit de faptul ca nu am adăugat încă nimic în apa și ma las sa alunec la fund, unde încerc sa rămân cât mai mult timp. As putea să deschid gura și sa las apa sa îmi inunde plămânii. As putea sa plutesc pe apă cu ochii deschiși pana când cineva și-ar aminti de mine. Dar, ignorandu-mi toate gândurile asemănătoare unei depresive, ies la suprafață și îmi trec mâinile prin par în repetate ori pentru a scăpa de excesul de apă.

Adaug apoi mai multă spumă și îmi masez parul cu un șampon cu miros imbatator de rodie. Întreaga baie este deja înecată în abur, însă ma simt mult prea relaxata ca să ma gândesc măcar sa fac vreo alta mișcare.

  — Am venit cu prosoapele.

Se aude vocea încântată a Ayanei din ușa și realizez ca ar fi trebuit sa o încui atunci când am avut ocazia.

  — Mi-ai mai adus patru acolo.

Îmi dau ochii peste cap dezinteresata.

Ea ma ignora în totalitate, le așează peste mormanul format în dulap și se preface ca trebuie sa îl aranjeze, cu pretextul ca l-am lăsat foarte dezordonat. În acest timp îmi clătesc părul și privesc plictisita tavanul unde în partea dreapta sus se afla un punct negru care seamana cu o muscă.

  — Ayana?

Ochii ii strălucesc asemeni unui mic copil care a primit o jucărie mult dorită când o strig și mă abțin sa nu zâmbesc. Câteodată ma întreb ce ar putea ea sa caute în aceasta casa, în prezenta unei persoane ca și Qwin. Pare mult prea inocenta și prea simpatica sa fie asociata cu vampirii lui. Și totuși, abia acum realizez ca nu am aflat nici rolul ei aici și nici de natura sa.

  — Da?

  — Te obliga cineva sa vii aici?

  — Ce vrei sa spui?

Incruntatura care i-a apărut pe fruntea delicată se adâncește când ezit sa ii răspund.

  — Ai venit de zece ori la mine de când m-am trezit și asta a fost acum noua ore.

Cred ca Qwin ii tot spune sa ma verifice ca nu cumva sa ma sinucid sau sa fug și sa rămână fără oameni pe care sa ii distrugă psihic.

  — Credeam ca este bine sa ai pe cineva aproape în situații de genul.

Ridica ușor rușinată din umeri, iar obrajii i se colorează subtil în roșu.

  — Exact, aproape. Nu lipita de mine în permanenta. Ma urmărești pana și la baie mai nou.

Realizez imediat ca tonul și cuvintele mi-au părut mult prea dure pentru ea, care a vrut doar sa îmi fie bine. Începe sa vorbească înainte sa am ocazia sa îmi cer scuze.

  — Îmi pare rău, nu am realizat ca te deranjează. O sa... o sa fiu jos în caz ca ai nevoie de mine, sper sa îți revii curând.

Se îndepărtează apoi cu pași repezi spre ușă și rămân singura în marea de abur. Refuz sa ma mai gândesc la orice altceva și las apa calda sa îmi relaxeze întreg corpul. Când pielea mi se încrețește mai mult decât necesar, ies din cada și îmi înfășor un prosop plusat în jurul corpului și altul în păr. Ma așez în fața oglinzii pentru a ma spala pe dinți, însă reflexia mea mă face să tresar.

Vampirium II: Spune-mi tu ce e iubirea Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum