Capitolul 32: "Soluția problemelor noastre"

1.1K 95 6
                                    

C A P I T O L U L 32

S H A W N

  — Am avut de-a lungul vieții multe întâlniri, dar asta e de departe cea mai ciudată dintre toate, mărturisesc ușor confuz, iar ea îmi zâmbește din nou și soarbe puțin din bautura care i-a fost așezată în față.

Au trecut oricum mai mult de cinci minute de când stam și ne uitam ca prostii unul la altul. Mă bucur totuși că ea se simte bine, și-a comandat de băut, studiază interesata localul, doar că nu reușesc să înțeleg rolul meu în aceasta analiză minunată a vieții.

  — Shawn...

  — De unde îmi știi numele? întreb direct, sătul de amânare.

Privește în toate părțile, parcă fiindu-i teamă că cineva ar putea auzi, apoi se apropie puțin și îmi șoptește:

  — Am plătit pe cineva să îl afle.

Mai bine o menționa pe Zâna Măseluță.

  — Nu am nici timpul și nici cheful necesar pentru discuții fără sens, izbucnesc imediat, fiind deja ridicat de pe scaun. Câțiva dintre cei prezenți își întorc privirile spre noi, parcă așteptând să izbucnesc. Ce nu fac oamenii ăștia pentru puțină dramă...

Trebuia să fi plecat încă de când a început toată mascarada asta. Fix de discuția cu o nebună aveam nevoie, nu erau suficiente probleme adunate.

  — Doamne, dar încordat mai ești. Emma mi l-a spus, pufnește de parcă totul era deja evident.

La auzul numelui ei, întregul corp mi se încordează la propriu și deși nu vreau să recunosc, până și pulsul mi s-a accelerat. Am așteptat prea mult timp să aud aceste cuvinte din partea cuiva, încât acum îmi este greu să cred că Emma a vorbit cuiva despre vechea ei viață sau despre faptul că ar fi încercat măcar să plece de oriunde ar fi fost dusă.

  — Care Emma? întreb suspicios.

Poate oricând să mintă. Poate să se joace cu mintea mea și să îmi povestească doar ce știe din auzite.

  — Aceeași Emma la care te gândești și tu, adaugă și în ciuda a tot, încă pare sigură pe ea.

  — Ele te-au trimis, nu? Este ăsta vreun fel de test sau ceva, pentru că te anunț de pe acum că este penibil.

Știam că vrăjitoarele mai apelează uneori la trucuri și lucruri de genul, dar nu mă așteptam la așa ceva. Puteau la fel de bine să o trimită direct pe Emma în fața mea că tot nu aș fi crezut asemenea prostii.

  — Dacă ai terminat, eu plec. Am foarte lucruri de care trebuie să mă ocup și te asigur că discuțiile penibile nu se numără printre ele.

  — Shawn, te rog! tonul ei trece de la unul normal, la unul disperat. Nici nu ai idee cât de mult mi-a luat să te găsesc! Trebuie să mă ajuți, dacă vrei să o salvezi pe Emma!

  — Și de unde știu că pot avea încredere în tine? îmi arcuiesc sprâncenele suspicios.

  — Știu că Gabriel v-a trădat pe toți și a îndemnat-o pe ea să meargă în ghiarele vampirilor. Știu că tu ești cel cu care ea trebuia să se căsătorească, pe baza tradiției. Știu totul.

Vampirium II: Spune-mi tu ce e iubirea Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum