Vampirium II: Spune-mi tu ce e iubirea

Capitolul 35: "Iubirea provoacă dependență"

C A P I T O L U L 35

E M M A

Paște fericit! ❤️

Hristos a înviat! ❤️
_______________________________________

  — Shawn? întreb confuză.

Chipul lui îmi pare cunoscut, însă nu am nici cea mai vagă idee de unde. Este ceva în privirea lui care îmi spune că asta nu este prima oară când ne întâlnim. Pare fericit că sunt aici, ceea ce mă sperie și mai tare.

  — Mă recunoști? întreabă, parcă plin de speranță, dar dau din cap negativ, după ce mă holbez la el de parca este prima oară când văd un alt bărbat.

  — Scuze, ar trebui? adaug, când ii observ schimbarea mult prea evidentă de comportament. Pare că doar ce a aflat că i-a murit pisica.

  — Mi-ai spus numele...

Mă doare sufletul să îl văd atât de dezamăgit, însă nu pot să fac nimic. Deși ceva din interiorul meu a reacționat, mintea mea nu îmi oferă niciun indiciu. În acest moment, el este doar un străin, la fel ca restul din acest oraș.

  — A fost un impuls de moment, nu știu de ce am făcut acest lucru, ridic din umeri. Îmi pare rău, însă chipul tău îmi pare cunoscut, insist, iar el oftează. Te știu de undeva?

  — Emma! îl aud pe Qwin strigând parcă disperat și îmi întorc privirea spre ușa de la bucătărie.

Acesta se apropie grăbit de mine, iar eu sunt gata sa ii spun despre vizita târzie de care avem parte, crezând că poate este unul dintre asociații lui, probabil care a participat mai demult la acel prânz. Atunci oricum nu am acordat prea multă importanta persoanelor care au participat, dar nu este imposibil să nu am dreptate acum cu acest gând.

Însă, când mă reîntorc la străin, acesta a dispărut. Qwin se uită din pragul ușii prin împrejurimi, ba chiar îmi cere să rămân înăuntru cât verifică el curtea. Îl ascult, din moment ce nu cred că a părut vreodată mai îngrijorat și mai speriat, as putea spune, decât acum. Mă întorc pe canapea si deși privirea îmi este îndreptată către televizor, vad prin el. A fost cel mai ciudat moment de care puteam să am parte la o astfel de oră.

De ce ar fi plecat atât de repede? Din moment ce el mă recunoștea, ar fi trebuit să rămână aici și să spună ce avea de spus. Asta dacă avea de fapt o problema cu Qwin și încerca să îl evite. Pentru că a plecat fix în momentul în care a ieșit el din bucătărie.

Nimic nu are niciun sens.

  — Emma!

Tresar surprinsă și îl găsesc pe Qwin stând în dreapta mea. Nici măcar nu am sesizat când a ajuns lângă mine, atât de pierdută eram printre gânduri. Respiră alert, iar fruntea sa este ușor transpirată. Nu îmi place modul în care mă privește, pare disperat, ceva total neobișnuit la el.

  — Hm?

  — M-ai auzit? repetă nervos.

Puteam să jur că a spus ceva, însă nu îmi amintesc ce.

  — Te-am întrebat cine era.

  — Un tip pe nume Shawn, ridic din umeri, iar trupul lui se încordează într-o secundă.