Vampirium II: Spune-mi tu ce e iubirea

Capitolul 14: "Vizite și provocări"

C A P I T O L U L 14

E M M A

Nu credeam că ar putea să mă deranjeze atât de tare prezența unei noi persoane în casă. Adică nu am o problemă în mod personal, pur și simplu modul ei de a fi nu corespunde cu obișnuințele mele. Ființa asta depășește granițele a ceea ce ai putea numi 'enervantă'. Nici nu mai credeam de altfel că o singură ființă la fel de mică și de firavă aseamănătoare celei din fața mea ar putea să facă atât de multă gălăgie. Dar, se pare că în viață absolut orice este posibil. Inclusiv sa vezi un mop zburând prin sufragerie din cauza nervilor pe care străina nu și-i poate stăpâni.

Nu mai menționez de faptul că de cele mai multe ori a rostit doua cuvinte în italiană și doua în engleză. Mă întreb dacă ea realizează totuși ceea ce spune. Sau dacă cel de la celalalt capăt al telefonului mai are un timpan pe care speră să îl mai folosească. Mă rog să fie Qwin, aș da orice să văd cum reacționează într-o astfel de situație. Și dacă stau să mă gândesc mai bine, pare chiar amuzant de privit de pe canapea. Poate ca ar fi trebuit să îmi aduc și niște popcorn, nu știam sigur cât durează tot spectacolul.

  — Lo sto uccidendo! Nemernicul! (Il omor!) țipă și își lovește iarăși tocurile de podea într-un gest prin care eu bănuiesc că încearcă să rămână pe loc.

Nu pot nega totuși faptul că este frumoasă. Trăsăturile sale îmi amintesc clar de un model, are un chip de înger care pare atât de fragil încat dacă l-ai atinge s-ar putea distruge pe loc. Are o înălțime medie și forme rotunjite, care ar atrage orice bărbat. Oare este iubita lui Qwin? Dar nu a dat semne până acum că ar avea una. Nu că aș putea să îl învinuiesc, la cum arată femeia din fața mea, probabil aș fi reacționat la fel.

Și chiar nu i se potrivește, având în vedere înfățișarea, comportamentul de copil de cinci ani care nu și-a primit jucăria dorită. Tipă încontinuu de când a intrat în casă și ne-a alertat pe toți. Am coborât în fugă la parter crezând ca i s-a întâmplat ceva rău Ayanei, cu toate că nu corespundea vocea. Mă întreb totuși dacă urmează să plângă sau nu ar merge atât de departe? În orice caz, e amuzant de privit cum mai are puțin și își iese din minți.

Ayana apare de nicăieri cu o expresie oarecum nepăsătoare. Trecând pe lângă necunoscută de parca nici nu ar fi fost acolo, îmi întinde o cană cu ceva ce pare a fi sânge și îmi zâmbește calm. Se așează apoi pe canapea, lângă mine și mă încurajează să îmi beau liniștită prânzul. Își deschide apoi telefonul, tastează ceva pe el și îl îndeasă înapoi în buzunar la fel de detașată. Iau o gură din sângele cald și nu mă pot abține să nu zâmbesc când gustul său proaspăt îmi alintă papilele gustative. Ayana îmi observă reacția și zâmbește parca mulțumită. S-a zis cu protestul meu și cu ideea 'nu mănânc, nu îmi e foame'.

  — Come puoi farmi questo? È per questo che mi hai mandato via da qui? vocea străinei se mai domolește în difuzorul telefonului și astfel îmi amintesc că mai este și ea în cameră. Per colpa di Emma? Pensavi che non l'avrei scoperto? continuă și pot sa jur ca ii simt dezamăgirea în voce. (Cum îmi poți face asta? De aceea m-ai trimis departe de aici? Din cauza Emmei? Ai crezut că nu voi afla?)

În momentul acesta chiar regret că nu cunosc italiană, aș vrea să știu ce tot spune. Pe de alta parte, sunt mai mult ca sigura ca mi-am auzit numele rostit de ea, așa că brusc, interesul meu sa înțeleg o dată ce se întâmplă a crescut. Până acum nu am fost curioasa de cealaltă parte a conversației, de ceea ce ii comunică cel cu care vorbește, dar acum eram extrem de interesată. Așa că m-am străduit să îmi focalizez întreaga atenție și auzul pe acesta. Și cu toate ca nu era prea ușor, am reușit să aud fragmente din răspunsul pe care l-a primit.