Vampirium II: Spune-mi tu ce e iubirea

Capitolul 22: "Ești aici pentru mine"

C A P I T O L U L 22

E M M A

M-am tot mirat până acum de comportamentul lui Qwin si de modul in care zilnic descopăr ceva nou despre el. De fapt, a devenit o obișnuință pentru mine să il descopăr bucată cu bucată. E ceva asemănător unui joc pentru copii, care nu își pierde farmecul niciodată. M-am obișnuit cu modul lui de a fi, cu faptul că poate să treacă foarte ușor de la o stare la alta, chiar si cu ideea că mă iubește. Ceea ce până acum consideram absurd. Însă nu mi-a trecut vreodată prin cap că ar fi capabil să isi calce pe orgoliu doar ca să imi facă mie pe plac. Mie.

Așa că pe măsură ce ne îndreptăm ținându-ne de mână către restaurantul specific italienesc la care a facut rezervare, nu pot să mă opresc din gândit și analizat. El îmi povestește despre o întâmplare dintre el si Gabriel de acum un an si nu pot să mint că am înțeles ceva. Pare totusi destul de implicat in relatare, deci înseamnă că este destul de important pentru el. Dar totuși... Cum poți să inviti pe cineva la o intalnire romantică doar pentru că ai timp liber? Nu este evident că in spatele acestui lucru se află alte motive?

- Și deși săracul Gabriel a avut nevoie de îngrijiri câteva zile după, nici eu nu pot să spun că am rămas neatins. Dar cred că a meritat din plin, zâmbește visător și așteaptă parcă să îi ofer orice fel de răspuns.

Continuă să vorbească de zece minute încontinuu si nu cred că l-am văzut vreodată mai bine dispus ca acum. Păcat că mintea mea umblă acum prin alte locuri, este evident că el își dorește să fie o seară specială. Înghit în sec, încercând să alung nodul de marimea Chinei care mi s-a format în gât.

- Se pare că tu si Gabriel aveți o prietenie foarte strânsă, afirm, neavând idee ce aș putea spune si aprobă senin cu o mișcare a capului.

- Suntem frați. Nu de sânge, bineînțeles, însă ne-am fost aproape mereu unul celuilalt.

Restaurantul arată bine din exterior, ce-i drept. Nu este pe gustul meu, tocmai pentru că este sclipitor. Cred că nu se găsește nicio scamă înăuntru. Asemănător celor pompoase si mult prea scumpe pentru orice tip de oameni ar încerca să intre. Până și brăduții la ghiveci din fața ușii arată mai scumpi decât orice mi-aș putea permite eu. Ușile și ferestrele din fața sunt transparente și se disting astfel cu ușurință figurile de dinăuntru. Toți par atât de aranjați si de rafinați, iar eu arăt de parcă am venit să le spăl perdelele.

Înghit în sec aproape rușinată si il trag de mână inapoi pe Qwin atunci când se îndreaptă spre intrare. Mă privește confuz, în timp ce eu încerc sa ii transmit din priviri ca nu ar trebui să intrăm. El normal că arată la fel de bine ca intotdeauna, îmbrăcat cu unul din costumele lui de fițe. N-aș avea ce să spun despre mine însă, cu blugii mei rupti si bluza albă, aproximativ elegantă.

- Ce s-a întâmplat?

Fața lui denotă îngrijorare si chiar nu stiu cum să îi explic fără să par scăpată din junglă. Pentru el normal că este ceva firesc să se comporte normal într-un astfel de mediu, sunt foarte constienta. Însă ultimul lucru pe care mi-l doresc să il fac este să il fac de râs.

- Ești sigur că trebuie să intrăm acolo? îmi mușc buza stresată, iar el imi prinde ambele mâini in palmele sale calde.

- Daca nu iti place găsim altceva, dar asta este cel mai bun din zonă... afirmă si este gata de plecare, însă il opresc imediat.

- Nu e vorba de asta, doar că... nu mă prea potrivesc peisajului, arăt cu o mână spre înfățișarea mea si oftez.

- Ești aici pentru mine, nu pentru ei. Esti perfectă.