Vampirium II: Spune-mi tu ce e iubirea

Capitolul 11: "Foamea învinge rațiunea"

C A P I T O L U L U L 11

E M M A

Eram conștientă de dimensiunile uriașe ale acestui conac și de faptul ca zilnic reușeam sa descopăr o încăpere noua, la fel de fascinantă. Și totuși, de fiecare data rămâneam la fel de uimită la cât de multe lucruri se pot ascunde într-o singura clădire. Ieri de exemplu am întrat din greșeală în cămara cu vinuri, care se încerca totuși a fi destul de ascunsă. Subsolul nu este totuși cea mai plăcută parte a casei, însă este cea mai interesanta, pentru mine cel puțin. Exceptând tortele agățate în pereți, mirosul de aer închis și mucegai sau soarecii care se mai plimba uneori pe lângă tine.

Toate vinurile erau de colecție, din ani pe care nici măcar nu mi-i pot imagina. Etichetele difera la fiecare produs în parte, la fel și ingredientele sau locul în care au fost produse. Deci nu erau doar din Italia, ci din întreaga lume, ceea ce m-a dus cu gândul la vârsta reala a lui Qwin. El nu o menționează, dar cu siguranță este mult mai bătrân decât pare. Toate erau așezare pe rafturi elegante, destul de îngrijire și depășeau cu siguranță numărul de cincizeci.

As fi vrut sa desfac o sticlă, curioasa de gustul pe care îl putea deține o sticla de vin din anul o mie opt sute cincizeci, însă am realizat apoi că sigur as fi fost certata. Nu vorbim pana la urma de un lucru simplu, ci despre un vin care a reușit sa strabata timpul, care costa mai mult decât îmi închipui. Asa ca am mai pierdut timpul pe acolo, pana când am auzit-o pe Ayana cum ma tot striga pe undeva pe la parter. Nu am mai vorbit de la incidentul de aseară, dar nici nu simt nevoia.

- Mă cautai?

Apar într-o secundă în fața ei și nu pot sa nu sesizez cum tresare mai mult surprinsă. Ține în mâini un teanc mare de cărți pe care le așează pe masa din living și ofteaza parcă extenuată.

- De fapt, nu eu. Qwin mi-a spus ca vrea să vă întâlniți în biroul lui in zece minute.

Aprob, începând deja sa îmi fac diverse scenarii despre motivul pentru care dorește sa ma vadă. Mă tem oarecum de faptul ca ar trebui sa mai trec vreun test de-al sau de vampir începător. Pe lângă reacțiile ciudate pe care mi le provoacă atunci când este în apropriere, ma face sa ma simt de parca nu știu nimic. El este un izvor nesfârșit de informații, iar eu sunt doar un vampir lipsit de experiență.

M-a ignorat prea multe zile. Și normal ca e ceva ciudat dacă își dorește sa ma vadă tocmai acum. Oare vrea sa îmi spună de fapt ca trebuie să plec din casa? Dacă o sa facă asta, sunt total compromisă. Dar nu am unde sa ma duc, nu ma pot controla în preajma oamenilor. Nu ar putea sa îmi facă asta, de una singura as sfârși cel mai probabil omorâtă de lupi într-un canal. Ayana a spus ca pot sa rămân aici, dar sunt sigura ca nu ar putea sa treacă vreodată peste cuvântul lui.

- Știi cumva... știi cumva de ce vrea să mă vadă? vocea îmi tremură ușor și încet sa îmi curat gatul într-un mod subtil. Afurisite sa fie ele de emoții.

- Nu a menționat, dar stai liniștită. Nu cred ca este ceva exagerat de important. Părea chiar bine dispus când am vorbit cu el.

Aprob și dau să mă întorc pe călcâie spre subsol, dar ma opresc în loc. Ayana încerca din nou sa ridice în brațe toate cărțile și am realizat ca ar fi nepoliticos dacă nu m-aș oferi să o ajut. Puterea mea este oricum mult mai mare decât a ei, dar fiind faptul ca sunt vampir.

- Ai nevoie de ajutor cu alea?

- Credeam că nu mai întrebi. mi-a zâmbit și într-o secundă le țineam pe toate în brațe. Ciudat, pare ca am mâinile libere, îmi place acest lucru.