O Domnie Însângerată (completă)

8. Cei ce se adună

Trebuia să iau măsuri pentru a-mi stabili cât de cât un control peste noua mea casă.

--Anela ?

--Da, doamnă consoartă?

Simțeam cum privirea servitoarei se ridică din țesătura pe care o ţinea în poală şi se îndreptă spre geamul unde eram aşezată.

--Spune-mi mai mult de copilul de la bucătărie.

Eleanora nu răspunse imediat. Liniştea ce desemnă ezitare. Mi-am întors capul privind-o peste umăr. Îşi lăsă privirea să cadă spre vârfurile pantofilor ei.

--Da, doamnă, dar ea e micuță. Ea nu vă poate fi de ajutor acum, ahh-

Lăsă o pauză în cuvinte, crezând că o voi ajuta să se explice. Eleanora avea ceva oțel în construcția ei. Ştiam că aveam mult de lucru până voi reuşi să o aduc la mâneca mea, să îmi vorbească fără ocoliş, să facă o reverență fără să îşi strângă maxilarul, să îmi vorbească fără oțet ascuns între dinți.

--Ea e mică. Abia împlinise cincisprezece ani luna trecută. Ea serveşte jos, prin bucătărie.

O protejată. Servitoarele la vârsta aia sunt deja puse la lucrurile mai grele, iar servitul la masa stăpânilor e deja acceptabilă la acea vârstă. Înseamnă că fata e protejată printre servitori, iubită. Auzisem zvonuri că în casa există o protejată. Nu e rar ca în casele mari să fie adăpostiți copi din flori, ascunși sub copertina camerei servitorilor, lăsați să fie uiați. Acela, însă devine mai întotdeauna un punct slab în structura de putere. Orice copil din flori e o amenințare pentru titulatura părinților săi. Dacă vreau castelul în palmă va trebui mai întâi să trec prin acest copil.

--Anela, să îmi aduci această fată. Cum o cheamă?

--Jiji, doamnă.

--Ai grijă la ton Anela. Mă încredițez că nu o să ai probleme să mă găsești.

Servitorii v orbesc între ei, desigur, iar ceva îmi spune că Anela deține un oarecare control peste ei. Mă ridicasem de pe pervaz.Anela se ridică repede de pe scaun, după mine. Era clar tulburată în legătură cu copilul. Privirea în podea. Mâinile înmănuşate îi netezeau cutele din fusta trasă şi spălată.

--Mă scuzați doamnă, dar n-aş face aşa ceva. Jiji e finuță.

Las un suspin. Nu am timp şi dispoziția necesară să mă ocup de îndreptarea ei. Timpul îi va aşeza manierele.

--Oricât de mult aș putea aprecia un sfat, nu era ceea ce ți-am cerut, îi spun deschizându-mi uşa de la cameră.

Mă urmează îndeaproape, fustele ei foşnesc în paşii grăbiți.

--Ce faci?

O întreb întorcându-mă spre ea. Se bălbâie.

--Vă îndrum.

--Du-te şi caută fata. Acum!

O privesc până se întoarce şi ia drumul spre scările servitorilor.

Printre vitralile complicat ornate pot încă vedea în curte, la fel cum vedeam din cameră. Un cerc aproape de bărbați, oameni cât şi bahiri purtând o discuție amicală.

Îl recunoşteam pe Monaco după felul în care îşi purta uniforma verde ce îl desemna ca făcând parte din nobilimea umană.

Feris Gasdard era şi el acolo, îmbrăcat într-un veston vişiniu brodat cu sigla casei regale.