O Domnie Însângerată (completă)

Valurile unei fantezii

--Am deschis un portal. Așa am reușit să ajungem aici. Ne-a lăsat în copacul înconjurat cu creaturi. Am crezut că asta a fost una dintre ceea mai ironice metode de a muri. După ce am rezistat în fața unei zeități, să mori pe pământul meu.

--Inadmisibil.

Am dat din cap în aprobare.

--Lisa și Lia au venit cu ideea de a deschide un portal.

Se trase mai aproape de mine. Era aproape un deget de spațiu rămas între noi.

--Poți?

Avea o licărire în ochi. Mă încruntasem.

--Ce anume?

--Să deschizi portaluri la voia ta?

Mi-am mușcat buza de jos. Arătasem înspre tatuajul meu.

--Da. Pot, cumva pot să-l folosesc pentru a mă deplasa pe alte distanțe decât la chemarea Hussei-Daraki.

Se ridicase pe cot. Înainte să pot să-i ghicesc mișcarea își lipise buzele reci de fruntea mea înfierbântată. Clipisem des. Îmi simțeam sângele urcându-se în obraji.

--Atât Obusu și Hussa-Daraki pot să circule prin portale.

Îmi spuse. Am dat din cap în înțelegere. Destul de evident din moment ce foloseau amândoi portale ca să ne aducă la cheremul lor.

--Nu înțeleg.

--Există un Consiliu al Zeilor.

Din nou ideea cu zeitatea. Mă trasem puțin din îmbrățișarea lui. Mă lăsase să-mi iau cât spațiu aveam nevoie.

--Vrei să mă teleportez acolo?

Vocea îmi ieșise mai ascuțită decât inteționasem.

--Să ne teleportăm. Împreună.

--Și? Ce se întâmplă acolo? Ar trebui să depunem o plângere? Cum ar veni asta? Bună, numele meu este bla bla și vreau să mă plâng altor zei minori despre faptul că sunt agresată de doi zeri majori care cu siguranță vor auzi de plângerea asta și vor veni să-mi sucească gâtul de îndată ce mă întorc în Vinegra?

--Nu. Nu. Nu vreau să fim fugitivi.

O spuse de parcă putuse să-mi citească următorul gând.

--Există o carte acolo. O carte a tuturor începuturilor. Aș vrea să te însemnezi în ea. Să te înscrii ca zeitate.

Mă ciupisem pe sub plapumă de pulpa piciorului. Îmi dusem mâna pe fruntea lui, chiar dacă bahirii nu puteau să facă febră pentru că nu se răceau. Poate avea vreo contuzie la cap.

Îmi luase mâna de pe fruntea lui. Îmi sărutase palma.

Un zâmbet timid îi deschidea fața.

--Decenii întregi am stat sub conflictul dintre Obusus și Hussa-Daraki. Trebuiau să fie îndepărtați de mult timp. Dar nu te aveam pe tine, încă.

Pe mine?

Dăduse din cap, răspunzându-mi întrebării nepuse.

--Am încercat să țin Vinegra în frâie cât de mult am putut, dar fiecare an treaba se înrăutățea. E timpul pentru o nouă zeitate.

Inima îmi bătea în urechi.

--De ce eu? De ce nu tu? Ai putere, ai un zeu în spate, ai renume.

Enumerasem toate una după alta. Încercasem să scot cât mai multe din mine la un loc.

--Ai fost înscrisă în stele. E destinul tău.