O Domnie Însângerată (completă)

26. Sunt aici şi nu mai sunt

Brațele lui deveniseră cleşti în jurul meu, iar şoapta îmi făcură fiori să-mi treacă pe sub şirea spinării:

--Spune-i mesagerului să plece.

Să rămân singură cu Leviantul? Nu, nu, zei, nu.

Oman îşi zvântură aripile în spate. Curios, urmărea degetele Leviantului ce-mi treceau printre șuvițele de păr, într-o mângâiere ce vorbea mai mult despre posesivitate decât tandrețe.

Mă înecam în puterea pe care o emana. Şi-a deschis poarta ce îi ținea puterea în frâu, iar acum întreaga lume era învelită în ea.

Oman era vizibil incomodat. Presiunea îi diminua din strălucirra solzilor, însă apropierea de Leviant în condiția asta nu-l aduce în genunchi, ca pe mulți alți bahiri. Eu eram în picioare numai pentru că mă ținea sprijinită de el.

--Oman, pleacă. Revin-o într-o altă încleştare a soarelui.

Voia să se împotrivească.
Strădania sa îi făceau venele gâtului să se ridice în evidență. Nu putea vorbi. Nu era singurul.

Făcu o plecăciune după care îşi deschise aripile şi încercui cerul în câteva bătăi de aripi. Zburase atât de repede încât nici nu mai făcuse tumbele în aer pe care le făcea de obicei.

Puterea Leviantului îl împingea în curenți şi vijelii, spre a se îndăpărta cât mai repede.
Nu apucasem să-mi trag respirați că Prințul îşi avea mâna în jurul gâtului meu.

Într-o viteză tipică bahirilor mă trânti cu spatele de stâncă şi mă țintui pe loc. Colții lui erau retractați.
Verdele ochilor săi îmi aminteau de mentă. Mentă pe care aș vrea-o arzând.
Furtuni elrctrice dansau înlăntrul său.

--Consoarta mea.

Își trecuse degetele lungi peste pielea obrajilor mei, alunecând spre bărbie şi atingându-mi buzele.

--Dragă, câți mai știu despre acest dragon? Câți ti-au mai ascultat glasul acela frumos vorbind limba moartă a dragonilor?

Când spuse ,,dragă" îşi întețise strânsoarea, iar ochii lui deveniseră hipnotizanți.
Colții lui îi depăşeau cu mult buza, iar coada lovea aerul asemenea unui bici.

--Ee- li-be-rea-ză-mă

Îi spun sugrumată, abia pronunțând cuvintele. Îi mențin privirea chiar dacă necesită fiecare dram de putere din corpul meu să nu cedez.

Am fost învăță despre cultura bahiră.
Fiind o fiică a nobilimii, această învățatură s-a deschis mai mult decât cea normala.

Ştiam mai mult despre bahiri decât un alt om.
Mai mult decât că se hrănesc cu sânge, au cozi solzoase ca de dragoni şi colți de prădători.

Aflasem prin educația mea despre temperamentul bahirilor. Înfocat şi atât de greu de controlat.
De aceea abținerea şi controlul de sine a Leviantului în situații limită m-a făcut să mă tem de puterea lui cu adevărat.

--Nimeni. Doar eu m-am învățat singură cum să vorbesc. Doar eu.

Leviantul își apleacase fața înspre mine. Își încovoaie limba printre colți şi îmi sărută colțul buzelor.

--Și dacă nu eram eu cel care intercepta mesagerul? Atunci, ce draga mea?

Îsi desprinde degetele din jurul meu, dar îsi adâncise sărutul.
Reuşeşte să-mi intre în gură , îi simt colții cum şi limba fierbinte în mine. Îmi iau aerul din el, iar el mă ridică în sus, sprijinindu-mă de stâncă, pentru a avea un acces mai bun la gura mea.

Simt printre noi pătrunderea cozii. Mă sugrumă de mijloc si mă ține în loc. Mă desprind din sărutare.

Vreau să mă desprind. Dar nu pot.
Atunci simt ruptura în piele. Sânge îmi inundă gura, iar ochii Leviantului mă acaparează cu totul.

Dar nu sunt slabă.
Nu am ajuns unde sunt acum fară să lupt. Aroganța şi mândria familiei Duvnir îmi curg în sânge și e singurul ecou ce mai pulsează în mine.

Îmi amintesc că am mâini şi picioare. Mi-am înfins degetele în spatele Leviantului. Mi-am scuturat mânecile, în speranța că poate unul dintre acele pe care le țin în mânecă va aluneca destul cât să-l folosesc.

Înainte de a face ceva, Prințul se desprinde de mine.
Gura îi e pătată de sânge. Sângele meu. Îmi simt gura amorțită:

--Nu ai avut gustul de dragon în sânge acum un an la ceremonie. Ți-ai ascuns natura din sânge de mine, atunci.

Nu era furios. Cel puțin vocea lui nu purta urme de furie. Mai mult observare în linişte. Era de rău, foarte rău.

Tuşesc, găsindu-mi cuvintele:

--Nu am ştiut. Nici părinții mei. Nu până când cu câteva luni în urmă un mesager continua să mă viziteze spunându-mi despre Hussa Dragon. L-am crezut şu îl cred un dragon bolnav. Poate a fost exilat din lumea de pe stânci, iar acum îşi găseşte consolare în vizitele sale. Se amăgeşte. E bolnav.

--Nici tu nu crezi asta. Dragonii sunt ființe de putere. De sânge. Îşi protejează familia mai mult decât orice. Nu şi-ar lăsa vreodată un membru, oricât de bolnav ar fi fost să umble brambura.

Se apăsă in mine cu forță. De unde știa atâtea? Și a folosit prezentul când s-a referit la dragoni, nu trecutul. Câte de multe putea să știe?

--Iar cât despre sângele tău. Cineva sau ceva a depus efort în a te ascunde. Întrebarea e de ce? De ce acum ieşi la iveală? E din cauza că esți Valeriana?

Îmi ridic sprâncenele, nu mă pot abține.

--Vorbeaşti de profeție?

Se putea referi la profeția care spunea că cea care va veni va salva Vinegra? Nu credeam în profeția aceea, o consideram apa de ploaie, dar în momentul de fața voi lua orice minciună ce mi se arată.

Leviantul îmi privi trăsăturile feței cu o atenție ce îmi făcea stomacul să se întoarcă pe părți.

--Vorbesc de putere, dragă Valeriana. Ce ascunzi de mine de-acum încolo îți va fi moarte. Eşti a Vinegrei. Imi vei spune totul, pentru că eu sunt prințul regatului.

Las un râset batjocoritor să-mi scape. Pielea îmi vibrează, apropierea prelungită de el îmi făce asta, îmi dădea impresia că nimic nu mă poate atinge, aici pe marginea morții.

--Să-ți spun totul? Soțul meu, spune-mi mie ce s-a intâmplat între noi în noptea nunții pe care nu mi-o amintesc? Spune-mi te rog ce ai făcut ?

Tonul meu uşor sarcastic îl amuza. Colțurile buzelor se ridicaseră în mici însemnări.

--Spune-i altcuiva că ești parte dragon și am să mă asigur personal că decapitarea ta va avea loc în fața întregului regat.

Mă sărută o ultimă dată, înainte să se desprindă de mine. Odată pierzând sprijinul corpului său am căzut în genunchi. Răcoarea pătrunzându-mi în oase ca o mamă mângâindu-și copilul mort.

#11.10.2017