RAPITORUL MEU

Recuperare

Perspectiva Ryan :

Deschid ușa și rămân uimit Nora stă într-un colț și plânge. Oare de ce? Mă duc rapid spre ea.
Ryan: Nora, ce s-a întâmplat?
Nu îmi răspunde ,dar plânge în continuare.
Ryan: Dragă?
Nora : Lasă-mă!
Cuvintele ei parcă îmi perturbă liniștea sufletească. Dar nu am de gând să o las așa.
Ryan: Nora, ridicăte!  Hai să stăm pe pat.
Nora: Îmi place aici jos !
Ryan: Dar ce s-a intamplat?
Nora: Mie dor Ryan..
Ryan: Ție dor??  De cine?
Nora: De familia mea....
Cuvintele parcă mă distrug de când am adus-o aici fata asta m-a dat peste cap, nu suport să o văd că plânge. Dar nici nu o pot lăsa să își vadă familia, dacă fac asta voi fi prins și nu am chef să stau nici un minut fără Nora. Nu știu ce am ,dar simt că fata asta mi-a pus capac.
Ryan: Ce mă fac eu cu tine?
Nora: Mă duci acasă la ai mei !
Ryan: Nora suntem departe de ei, plus ei nu își mai doresc să te vadă. 
O mint și sper să meargă ,nu o voi duce acolo nici dacă v-a plânge câteva zile,luni,ani ,secole etc!
Nora: Și ce?  Eu vreau să vorbesc cu mama. Mă vei duce la ei Ryan, dacă îmi ești iubit asta vei face!
Ryan: Dar ,Nora nu am timp zilele astea sunt ocupat !
Nora: Nu mori de o zi fără muncă ! Maine mă duci la ai mei de nu mă duc singură.
Ryan: Suntem ocupați Nora și cearta de data trecută cu ei a fost una dură, ne-au dat afară din casa.
Nora: Mă vor asculta !
Ryan: Nu prea cred dragă!
Nora: Mă voi duce acolo fie că vor s-au nu să mă vadă. Și mă vei ajuta pentru că ești iubitul meu și mă iubești. Chiar dacă te-am uitat !
Ryan: Nora , încetează!
Îi spun aceste cuvinte dur ,nu vreau să continui să o ascult când se vaită că îi e dor de ai ei. Sper să uite de ei !
Nora: Nu pot să încetez Ryan sunt familia mea ! Trebuie să vorbesc cu ei îmi e dor de ei ! Înțelege!
Ryan: Nu , Nora! Nu vei merge la ei și punct!
Nora: Dar... Ryan.. De ce nu mă lași să îi văd?
Ryan: Ești a mea, Nora, să îți intre bine asta în cap. Nu mai ești a lor !
Nora: Da, sunt iubita ta, dar ei fac parte din familia mea indiferent câte probleme le-am făcut și indiferent că ne-am certat!
Nora ridica tonul spre mine și nu suport când cineva face asta, mă irită pe creier.
Ryan: Am zis un lucru și ăla rămâne!
Nora: Nu, eu mă duc la ei tu poți rămâne aici ,nu vreau să te deranjez !
Ryan: Nu te duci nicăieri!
Nora: Am stat prea mult în casa asta, vreau afară ,acum mi-am revenit Ryan, uite merg, piciorul mi s-a vindecat. Voi fi bine!
Ryan: Capul încă nu s-a vindecat !
Nora: Știu drumul spre casă și dacă e departe îl găsesc ,stai calm sunt destul de matură pentru asta.
Ryan: Nora..
Deja mă enervez. Unde crede ea că plecă la ora asta și unde crede ea că se duce fără voia mea ?
Nora: Da, Ryan?
Ryan: Nu pleci! Nu te las să faci asta!
Nora: Mă întorc înapoi după ce îi vizitez Ryan!
Ryan: Nora, nu pleci!  Nu va exista nici o vizită!
Încep să mă restesc la ea.
Se uită la mine ciudat de parcă ar vrea să mă omoare. Nu stau să mă gândesc mult mă îndrept către ușă ,scot cheia din ușă .
Nora: Ryan, ce faci cu cheia aia?
Ryan: Până îți revi din gândurile tale de plecare, eu nu te las să pleci așa că te voi închide în camera ta unde o să stai să meditezi asupra gândurilor tale. Și vei înțelege că nu poți pleca așa că vrei tu. S-a terminat dusul la părinți tăi ,sper să înțelegi de nu vei sta închisă aici până înțelegi!
Nora: Ce??  Încerci cumva să mă ți sechestrată aici?
Ryan: Fac ce cred că e bine pentru tine.
Nora : Pentru mine e bine să mă duc la ai mei, Ryan!
Ryan: Ascultă-mă bine Nora, nu vei pleca la ei și din casa asta nu vei pași afară fără voia mea !
Nora: Ryan, ce dracu faci?
Ryan: Te apăr de gandurile tale nebune!
Nora: Nu te mai recunosc!
Ryan : O să îți aduci și aminte și o să înțelegi că fac asta pentru noi.
Nora: Ryan, mă iubești?
Se uită la mine cu ochi în lacrimi, furioasă și derutată de vorbele mele. Adevărul e că o iubesc că altfel nu o răpeam și o aduceam aici...
Poate o duceam la produs de nu o iubeam, dar na iubirea m-a izbit și ea e cauza.
Ryan: Da, te iubesc!
Nora: Atunci lasă-mă să plec!
Ryan: Nu.
Nora: Ce îmi   ascunzi?
Ryan: Nimic.  Ce pot să iți ascund?
Nora: Nu știu, dar tinându-mă aici forțat, nu mă lași să vorbesc cu oricine, nu pot ieși din casa asta de când m-am trezit, decât în grădina casei ,dar rar și acum mă ți închisă în cameră că vreau să plec, până și medicul vine la noi acasă ,nu mă lași să mă duc la cabinetul lui. Ce se întâmplă aici, Ryan?
Ryan: Ești derutată prea mult, dragă!  Te las să te gândești și să înțelegi că o fac pentru noi !
Mă uit la ea pare pierdută în gânduri și deodată își pune mâna la cap. Ceva nu e bine a dat un suspin de durere.
Nora: Capul meu, mă doare rău....
Mă uit la ea atent și cade jos. O nu!!  Ce a pățit?  Mă duc spre ea și mă uit ,nu e leșinată , se ține de cap asta înseamnă că o doare tare.
Ryan: Nora, ești bine?
Nora: Nu.
Ryan: Nora, rămâi cu mine, nu încerca să adormi !
Îmi scot telefonul din buzunar și îl sun pe Aless.

Convorbire telefonică:

Aless: Da?? De-abia am plecat de la tine și acum de ce mă suni?
Ryan: Vino imediat înapoi!  Nora nu se simte bine !
Aless: Sunt pe drum!
Îi închid lui Aless în fața ,o i-au pe Nora în brațe și o pun pe pat și o i-au în brațe.
Ryan: Gata, Nora, sunt aici v-a fi bine!
Nora se uită un pic la mine ,apoi durerea de cap o ia la loc. După câteva crize care le face,  își deschide ochi parcă e mai calmă și deodată pe fața ei apare o lacrimă.
Ryan: Nora, ce s-a întâmplat?
Se trage din bratele mele și aproape cade , dar noroc că am tars-o spre mine.
Nora: Tuu!
Ryan: Ce? 
Mă uit la ea întrebător și o văd speriată.
Nora: M-ai mințit!
Ryan: Cu ce?
Nora: Mi-am amintit tot. Nu te atinge de mine!
Se depărtează și îmi dau deja seama, amnezia a dispărut. E speriată și furioasă îi simt aura printre suspine.
Ryan: Nora... Hai aici!
Nora: Mai mințit, ai spus că ești iubitul meu când tu ești răpitorul meu !
Ryan:Nora...
Nu știam ce să mai spun, o lacrimă îi cade pe față și mă simt deja trist din cauza stări ei.
Nora: Nici o Nora!  Mai controlat prin faptul că eu aveam amnezie și nu știam cine ești ! Să îți fie rusine!
Ryan: Nora am...
Nu apuc să mai zic ceva că se ridică din pat și se îndreaptă spre balcon. Mă duc și o apuc de braț ,nu am de gând să o las să plece, vreau să lămuresc lucrurile cu ea.
Ryan: Nu spune că nu ți-a plăcut compania mea ca iubit!
Nora: Vreau acasă!! Nu vreau să mai stau cu tine !
Ryan: Trebuie să mă suporți, nu pleci de aici până nu..
Nu vreau să îi spun acele cuvinte....
Nora: Până nu ce?
Ryan: Până nu te îndrăgostești de mine !
Nora se uită derutată spre mine iese din brațele mele se așează în pat.
Nora: Să mă îndrăgostesc de tine?  După câte ai făcut?
Ryan: Îmi pare rău ,Nora!
Ramase uimită de vorbele mele ,observ asta pe chipul ei.
Nora: Tu, marele Ryan, îți ceri scuze care până acum numai urât ai vorbit?
Ryan: Nora, oameni se schimbă. Nu înseamnă că dacă te-am răpit și dacă te țin aici nu am și eu un suflet.
Nora: Suflet???? Tu??? 
Ryan: Da, Nora, am și eu suflet ! Și țin prea mult la tine să te pot lăsa să pleci. Dacă vei pleca, nu o să te mai văd niciodată și nu vreau să se întâmple asta.
Nora : Ryan... Cum crezi tu că impresionezi o fata, răpindo?
Ryan: Nu știu...
Nora: Deci, vrei să fiu iubita ta?
Ryan: Da și să mă iubești așa cum eu te iubesc...
Nora : Niciodată!
Ryan: Atunci ai de stat aici toată viața s-au vei învața să mă iubești și totul v-a fi perfect !
Nora: Nu o să te pot iubi, înțelege!
Ryan: De ce nu?
Nora: Poate de ne întâlneam în altă situație ,era diferit ,dar în situația în care suntem acum, nu avem nici o șansă !
Ryan: Tu trebuie să mai decizi, Nora, eu am decis deja ce vreau !
Nora: Mă vei ține aici cu forța până te voi iubi?
Ryan: Dacă trebuie , da!
Nora: Ești nebun!
Ryan: Știu...
Nora începe să plângă și telefonul meu primește un mesaj, mă uit și se pare că nu pot să mai stau cu Nora ,oricât de mult aș vrea, am treabă, trebuie să transport acele droguri...
Ryan: Te las să te mai gândești, trebuie să plec!  Scuze, Nora!
Nora: Unde te duci?
Ryan: Am o treabă...
Nora: Dar nu am terminat de vorbit !
Ryan: O terminăm altă dată !
Nora: Nu mă lăsa așa!  Vreau să o terminăm acum !
Ryan: Nu pot acum sunt ocupat.
Nora: Dar?
Ryan: Revin diseară. Voi pune pe cineva să iți aducă pranzul și cina.
Nora: Nu mie foame.
Ryan: Vei manca și forțat dacă vrei !
Nora: Vreau să plec !
Ryan: E bine să vrei !
O las și ignor strigătele ei de disperare, îi închid  ușa cu chieia și observ că îngerul meu dă cu pumni în ușă, vrând să insă din camera sa.
Ryan: Nici să nu te gândești să faci vro prostie, Nora, gărzile sunt cu ochi pe tine și nu ai cum sări de la geam ca data trecută sunt gardieni sub balconul tău , deci ne vedem diseară. O zi frumoasă, draga mea!
Nu mai ascult ce spune prin tipătele ei și nervi săi ,plec. O las cum se spune cu ochi în soare, voi vorbi cu ea diseară.