RAPITORUL MEU

Avort

Perspectiva Nora:

De ceva timp de cand stau aici vad ca am inceput sa ma ingras, poate ar trebui sa fac niste miscare, insa nu prea ma simt bine nici azi, organismul meu este dat peste cap de cand am ajuns in vila asta mohorâta.. Imi este dor de copii mei si de Ryan...
Dylan se comporta ciudat rau, dupa ce mi-a luat sangele si a venit a doua zi nervos, ma impins si era sa cad, insa m-am tinut bine pe picioare si nu sa intamplat nici o cazatura, ma fortat sa beau alcool insa nu ia mers deoarece nu am vrut si din cauza asta mi-a facut o rana la picior, deoarece ma strans tare.. Viata asta e un chin alaturi de el si simt ca Ryan nu mai poate face ceva. Seara sa lasat peste noi si stau un pat uitandu-ma la un film, deodata se aud niste pistoale, ce se intampla?
Ma duc pe balcon sa vad cine este insa vad niste persoane mascate care ataca paza lui Dylan, cred ca sunt dusmanii lui Dylan, daca ma prind astia poate am sansa sa scap din acest infern sau sa fiu dusa in altul..
Ma duc din nou in patul meu si deodata usa se tranteste tare de peretele camerei mele, pe ea intra Dylan care este nervos si vine spre patul meu.
Dylan: Trebuie sa plecam de aici!
Nora: Ce, de ce?
Dylan: Se pare ca nenorocitul de Ryan nu isi da seama cat de periculos sunt si nu isi da seama ca tu vei ramane a mea.
Nora: Ryan e aici?
Dylan: Da, si daca nu te va lasa il voi impusc.
Cuvintele lui Dylan, ma fac sa ma inspaimant, trebuie sa plec cu el de aici nu vreau ca Ryan sa fie impuscat.
Nora: Haide sa plecam, nu o sa te las sa ii faci rau!
Dylan: Dupa tine!
Ies pe hol si mergem rapid spre usa din spate, ca sa iesim din aceasta vila, as vrea ca Ryan sa ma fi salvat insa e prea periculos.. Daca eu raman aici, si el incearca sa ma salveze, apoi Dylan il impusca ca eu il cred in stare va fi vina mea, ca el incearca sa isi puna viata in pericol pentru mine, nu pot trai cu asfel de sentiment in suflet. Imi pare rau, Ryan, ca nu te las sa ma salvezi!
Mergem ce mergem insa suntem opriti de doi oamenii care au pistoale in mana.
Barbatul: Nu va miscati, doamna Nora voi sunteti?
Nora:Da.
Dylan: V-ati pus cu cine nu trebuia.
Dylan scoate pistolul din buzunar si fara ca cei doi tipi sa inteleaga ce se intampla, Dylan ii impusca pe amundoi, raman terifiata de tot ce vad, el chiar ia omorat si mie frica sa nu ii faca si asta lui Ryan.
Alergam ce alergam,in drumul nostru multe cadrave stau cazute pe jos, insa incerc sa raman calma, cand ajungem in sufrageria casei acestea, cu toata forta incerc sa inaintez dar nu mau pot durerea ma apuca din nou si ma opresc, Dylan ma priveste confuz.
Dylan: Ce crezi ca faci, hai!!!
Nora: Nu mai pot...
Cad incet la pamant si vad cum Dylan vine sa ma ridice.
Dylan: Nu e timp, grabestete! Doar nu vrei sa il omor pe Ryan al tau.
Nora: Sunt obosita si nu mai pot merge, ma dor picioarele si burta rau, zic sa luam o pauza.
Dylan: De ce nu luam si micul dejun?  Crezi ca mai avem timp?
Nora: Nu stiu... Dar nu mai pot merge.. Nu stiu ce mi se intampla!!
Ma ridic ajutata incet de Dylan si incerc sa fac niste pasi fortata de la spate de el. Fac niste pasii apasati insa auzim niste pasi si ne uitam in spate si vedem pe... Ryan.
Ryan: Sa terminat, Dylan!
Dylan: Nu prea cred!
Ryan:Laso pe Nora si pleaca de langa ea, asfel te omor!
Nora: Ryan, nu fa asta...
Ryan: Ce??
Nora: Te va impusca, nu vreau asta!
Ryan: Nu va putea, il voi impusca inainte.
Dylan ma impinge si cad pe jos, Ryan se uita la el urat si indreapta pistolul spre el,  acel lucru face si Dylan.
Durerea provocata de cazatura aceasta ma face sa plang, cei doi se uita la mine ciudat si incerc sa imi revin insa ma doare foarte tare, ma fac ghemotoc si simt cum un lichid se scurge pe piciorul meu, ma uit si vad ca e sange.. Ce se intampla?
Ryan ma priveste atent si Dylan rade de tot ce se intampla.
Dylan: Avort spontan cred ca se numeste ce se intampla aici:))!
Zambeste si este fericit, Ryan se uita atent la mine si este suparat.
Nora: Ce??  Cum adica avort spontan?
Spun eu cu greutate insa din cauza durerii deabia mai pot vorbi.
Ryan: Ce i-ai facut?
Il priveste el pe Dylan, nervos.
Dylan: Eu?  Nimic!  Tu ai lasato insarcinata!  Si doar nu voiai ca eu sa iti cresc copilul?  Plus de cand asteptam sa ii produc un avort spontan, visul mi sa implinit se pare!
Ryan: Ce???
Furia din ochii lui Ryan creste la fel si furia mea, eu am fost insarcinata si el nu mi-a spus nimic pe langa a vrut sa imi pierd sarcina si chiar e posibil ca asta sa fie un avort?  Ce am facut? Cum de nu mi-am dat seama?
Nora: Nu, nu se poate asta... Nu voi pierde sarcina asta!
Dylan: Deja ai facuto!  Plus acum nu te mai poti nici ridica pana nu te vede un medic si eu am sa il omor pe necioplitul asta si dupa te voi lua si vei trai cu mine, asa cum trebuie!
Nora: Nu vreau sa stau nici o secunda cu tine!
Durerea persista si incep sa plang si mai tare si sa tip, Ryan incearca sa vina sa ma ajute insa Dylan ii face semn ca lupta lor nu sa terminat. Asta nu sr poate intampla, am o sarcina si nu o sa o pierd, nu din vina lui Dylan!