RAPITORUL MEU

Consolare

Inainte sa incep, am si eu o întrebare, cine joaca Avakin?

Perspectiva Ryan :

Toata noaptea am stat langa Sophia nu a dormit deloc, ba ia fost rau, ba o visa pe Nora, ba ma întreba de ea sau plângea,  nici Eric nu a reusit sa o calmeze desii uneori chiar putea face asta. Tot ce se intampla este foarte dur pentru mine si copiii insa pana o sa o gasim pe Nora trebuie sa ne obisnuim, deja este ora 8 dimineata si am pregatit la copii niste cereale cu lapte, sper sa le placa, nu e ca mâncarea sănătoasă care le-o dadea mama lor insa eu nu sunt femeie sa stiu sa gatesc, poate o ia iau lecții intr-o zi de gătit insa nu prea am timp. Plec sa duc mâncarea la copii cand aud soneria, cine poate fi la ora asta, asa de dimineata?
Las cerealele pe masa si ma duc sa deschid usa, o deschid incet si parca visez, Nora sta chiar in fata mea si este destul de agitata.
Nora : Ce te uiti asa? Lasa-ma înăuntru! Vreau sa imi vad copii nu am mult timp!
Ryan : Cum ai scapat de ala?
Nora : Nu am scapat, ma lasat pentru ca daca nu ma lasa ma omoram singura!
Ryan : Esti nebuna, de ce ai face asta?
Nora : Era singura cale ca sa vin la copii mei sa ii vad.
Ryan : Ti-am promis ca te salvez!
Nora : Nu aveai de unde sa stii unde sunt ne mutam mai mereu din loc in loc.
Ryan : Si astea doua luni unde ai fost?
Nora : Florida!
Ryan : Nu imi vine sa cred, nici daca ma batea cineva nu ma gandeam sa te caut acolo!
Nora : Ma va muta iar, acum ma lasa sa stau cu copii! Ma ia maine!
Ryan : Crede el cumva ca mai pupa el sa te vada maine?
Nora : Copii nostri sunt in pericol daca nu ma predau maine, cand suntem toti siguri ca Sophia e mai bine pe moment.
Ryan : Nu o sa il las sa te ia din nou.
Nora : Nu avem ce face, cred ca cineva din casa ta e spion!
Ryan : Ce? M-am asigurat bine!
Nora : Nu chiar bine, din ce am inteles ca mi-a spus pana sa ajung aici, oricând copii nostri ar putea fi omorati. Gaseste persoana care este a lui ca sa fim siguri ca copii nu mai au probleme!
Ryan : O voi gasi! Nu imi poate trata nimeni asa increderea.
Nora : Eu voi fi bine si am venit aici pentru copii si tu stii asta!  Nu vreau sa pierd timpul departe de ei, s-au trezit?
Ryan : Da, Sophia nu a dormit deloc, Eric sa trezit acum cateva minute!
Nora : Mulțumesc ca încerci sa rezolvi cazul!
Ryan : O sa fac orice e posibil sa fim din nou impreuna!
Nora: Ma duc la copii, tu adule mancare!
Ryan :Le-am facut cereale!
Nora : Numai prostii le dai sa mănânce?
Ryan : Nu mereu, uneori ii scot la supa la restaurant!
Nora : Macar uneori sa manance ceva sanatos, cand vom scapa de Dylan, numai sanatos o sa le gatesc!
Ryan : Asa sa fie!
I-au cerealele dupa masa si urcam la copii, suntetul tocurilor lui Nora, ii trezeste pe copii si acestia alearga pe hol venind spre noi, inainte ca noi sa ajungem la ei.
Copii: Mamiiiii!!!!
Nora ii ia in brațe pe amundoi si ii strange puternic, se vede mult fericirea dupa chipul ei.
Nora : Ce dor mi-a fost de voi!
Copii: Si noua!!
Dupa ce ii lasa din îmbrățișare, Nora priveste pe Sophia trista, simte ca din tot ce se intampla fata ei este asa si asta o supara.
Nora: Scumpo de ce nu mănânci?  Si de ce nu asculti pe tatal tau, nu vreau sa te îmbolnăvesti degeaba, uite voi pleca iar cateva zile, in seara asta stau cu voi si cu tatal vostru, sunteti destul de mari sa imi promiteti ca vet ramane sanatosi si fericiti pana mama voastra, adică eu, am sa ma intorc!
Sophia : Pleci din nou?
Tristețea dupa fata Sophiei se citeste deindata, Nora observa si ea asta insa se calmeaza si respira din nou normal fara a mai fi agitata.
Nora : Acum sa calmat toata lumea ca m-ari vazut?
Copii: Da mami!
Nora : Uite  tatăl vostru va adus cereale, vreau sa le mancati pe toate, nu vreau alte comentarii, sunt obosita de la atat drum si vreau sa va vad fericiți daca se poate, nu-i asa Sophia?
Sophia : Da mami promit ca mananc tot si eu si fratele meu, nu-i asa Eric?
Eric: Asa e!
Nora zâmbete balnd catre copii apoi ii pupa pe amundoi pe obrajii.
Ryan : Pari mai fericita si tu, nu-i asa?
Nora : Nu ai ideie ce dor mi-a fost de ei!
Ryan : Nora, Dylan ti-a facut ceva?
Nora : Nu a putut face nimic, stii doar ca nu ma las controlata usor!
Ryan : Stiu..
Nora : Acum ca am venit, am venit sa va vad pe toti, unde sunt Max si Felix?
La auzul numelui lui Felix, copii incep sa nu mai manance si se uita turisti la mama lor.
Nora : Am zis ceva rau?
Ryan : Copii voi mancati linistiti, vorbesc eu cu mama voastra da?
Copii: Da tata!
O i-au pe Nora de mana si o duc spee biroul meu, acolo o asez pe canapea care este langa birou si ii pun un pahar de apa in mana .
Nora : De ce faci toate astea?
Ryan : Nu e usor sa iti dau o veste dura!
Nora : Ascult!
Ryan : Felix...
Nora : Ce este cu el? Unde este?
Cu greutate si o apăsare pe suflet cuvintele mele ies incet pe gura.
Ryan : Felix a murit, Nora!
Vad cum uimirea de pe chipul ei este prezenta si incetul cu incetul se instaleaza tristetea..
Nora : Cum?  Nu e posibil asa!
Ryan : Dylan sau oamenii lui l-au omorât!
Nora : Ce? Felix e mort de 2 luni si eu nu stiu nimic?
Ryan : Nu ti-a zis nimeni?
Nora : Nu...
Ryan : Imi pare rau, copii sunt supatati si greu au digerat situatia, cu toti am luat parte la înmormântarea lui pana si Max.
Observ cum o lacrima se scurge pe obrazul si ei dupa mai apar câteva, o i-au in brațe, incercand sa o calmez, stiu e greu insa se va obișnui ca noi toti! 😣😖