RAPITORUL MEU

Ceartă

Perspectiva Ryan:
Intru usor in camera Norei si dau peste un ingeras care plange si e trist, gandul ca ea e trista ma face sa ma simt si eu destul de prost. Ma duc la sa si fara sa ii spun ceva ma asez pe pat si o i-au in brate, nu inteleg, ce are? Cand am plecat era bine.
Ryan:Nora ce sa intamplat?
Ofteaza si observ tristetea de pe chipul ei insa incerc sa par serios pentru a afla ce se intampla.
Ryan: Ce te-a suparat? O mai intreb eu sperand ca de data aceasta sa imi raspunda, ramane in imbratisarea mea si parca se mai calmeaza.
Nora: Sunt bine...
Desi comfirma ca e bine eu nu cred asta nici daca ma bate.
Ryan: Vrei te rog, sa imi spui ce te-a suparat?
Nora : Totul!
Nu credeam ca e asa de suparata insa hai sa vedem ce o nelinisteste. Ma uit in fata si vad ca avea televizorul aprins, oare urmareste vro telenovela si aia a facuto sa planga?
Ryan: Cum adica?
Nora: Nu mai suport!
Ryan: Ce nu mai suporti? Imi spui?
Nora: Tot ce se intampla e un adevarat dezastru!
Cuvintele ei m-au facut sa ma simt eu prost insa tonalitatea lor ma facut sa ma doara sufletul meu, acel suflet care nu stiam ca il am pana am intalnito pe ea.
Ryan: Uite Nora, daca nu explici in detaliat ce sa intamplat nu pot ghici in stele, intelegi?
Nora: Parintii mei.. Erau la televizor... Erau ingrijorati si eu nici macar nu ii pot suna sa le spun ca sunt bine, ei nu merita asta si nici eu! Dorul de ei ma omoara pe zi ce trece, Ryan!
Ryan: Inteleg, dar ingerule ai un juramant fata de mine daca ei vrei sa fie bine.
Nora: Stiu.... Dar nu imi pot lua gandul de la ei e greu sa nu iti vezi familia ceva timp, tu daca ai patii asa nu ai proceda la fel?
Cuvintele ei ma dor rau, nu vreau sa fie suparata insa nu vreau sa vorbesc nici despre viata mea familiara. Nora iese din bratele mele sta in mijlocul camerei se uita la mine urat deoarece observa ca nu ii raspund.
Nora: Zii??? Tu cum te-ai simti sa nu iti mai vezi parintii cand vrei sa te duci la ei? Zi, Ryan!!!
Ma gandeam eu ca pana la urma isi va iesi din maneca insa nu ma gandeam ca pe baza familiei ei si ale mele..
Ryan: Nora, calmeaza-te si stai jos!
Nora: Si daca nu ce? Pana la urma viata asta e un cosmar sunt inchisa aici ca un puscarias care a facut vro crima sau mai multe.
Ryan: Nora stii si tu ca nu e asa!
Nora: Dar cum e? Hai spune, cum e? Ca nu ma vad a fi atat de fericita cum imi planuiam eu viata, nu ma gandeam ca am sa dau de tine si acum uite-ma aici de parca vorbesc cu peretii nu cu tine.
Ryan: Shh.. Nora hai sa nu dezgropam mortii, uite ce e ai nevoie de o imbratisare si sunt aici nu da cu piciorul la o asemenea oportunitate.
Nora: Ryan tot nu mi-ai raspuns la intrebare. Ce ar spune parintii tai daca ar stii ca mai rapit?
Ryan: Nora... Marai eu la ea trist..
Nora: Nora ce?? Nu stii ce sa spui deoarece tu nu le-ai spus lor? Cat mai continuam asa Ryan?
Ryan: Vom continua cat trebuie.
Nora: Dar eu nu mai sunt deacord cu asta!
Ryan : Stii ca asta nu imi pasa, nu?
Nora: De ce esti asa?
Ryan: Asa cum, draga?
Ma ridic din pat incercand sa ma duc spre ea am de gand sa o fac sa se calmeaze oricat de bine i-ar sta nervoasa nu e momentul acum sa fie asa.
Nora: Ryan stai departe de mine!
Ryan : Nu am voie sa imi consolez iubita?
Nora: Stii bine ca nu sunt iubita ta si asta e unul din jocurile tale.
Ryan: Asa de cicalitoare esti mereu?
Nora: Numai cand trebuie.
Ryan: Stai calma, i-ai vazut pe ai tai la televizor nu esti mai ok ca i-ai vazut macar?
Nora: Nu, ei nu sunt aici cu mine... Spune, cum ai proceda daca cineva nu te-ar lasa sa vorbesti cu parintii tai?
Vorbele ei au pus capat aici, nervozitatea mea este deja intinsa la maxim, oricat de mult o iubesc trebuie sa inteleaga..
Ryan: Nora, inceteaza!
Nora: Ca de nu ce? Ma vei tine inchisa aici toata viata? Asta ai mai zis! Parintii tai la fel fac? Ei te-au invatat asa?
Ma apropi de Nora o prind de brate si o starng de parca toti dracii mei s-ar varsa pe ea.
Nora: Ryan ce faci? Ma doare, da-mi drumul in momentul de fata!!
Ryan: Nora tacii!!
Privirea Norei ingheata la propiu o data cu tipatul meu inspre ea.
Ryan: Nu ai dreptul sa imi vorbesti de familia mea nu cred ca ti-am permis asta.
Nora: Cum tu iti aperi familia asa fac si eu nu suport sa ii vad tristi.
O strang mai tare si de data asta o lacrima ii curge pe obraz, vreu sa ii dovedesc ca aici se face totul ca mine nu cum vrea ea.
Ryan: Uite Nora nu am cum sa stiu cum e sa stai in familie da? Ai mei au murit pana sa ma nasc, mama a mai trait la aparate sa ma aduca la viata apoi dupa nastere a murit fara ca macar sa ma vada, parintii mei au fost ucisi, nu vorbi despre ei ca nu stiu ce pot iti face daca vorbesti de punctele mele sensibile!!!
O avertizez eu pe Nora, ii dau drumul deoarece nu vreau sa se sperie de mine si parasesc camera ei pentru a ma duce sa fac box sa ma calmez . Sper sa uit de vorbele Norei, nu vreau sa stric relatia cu ea si mai rau decat este!!