RAPITORUL MEU

O mama disperata

Perspectiva Nora:

Cadourile aduse de  Ryan au fost primite destul de sufletesc si de mine si de copii, educatia copiilor eu le-o asigur si Ryan asigura veniturile familiei. Imi este deja greu cu 3 copii, însa am inceput sa ma acomodez, inca sunt critic de moda si trebuie sa fiu perfecta pe oriunde ma duc. Paparazzi sunt cu ochii pe mine si pe Ryan ca  politistii pe infractori. Atat eu, cat si Ryan, incercam sa nu artam fata copiilor nostri la televizor, deoarece sunt si persoane cu intentii rele in lume, mai ales ca am doi copii la scoala pregatitoare, Sophia si Eric, care chiar ii duc si ii aduc de la scoala pe amundoi in fiecare zi. Sincer Eric, fiul meu, este un derbedeu de mic, multe dintre problemele care se intampla la scoala, el la face, Ryan spune ca se va maturiza, ca e copil etc. Dar ca si mama simt ca Eric poate intelege ce este bine si ce este rau. Astazi e o zi normala, m-am trezit la 6 dimineata, mi-am facut cafea mie si lui Ryan, am facut micul dejun si ceva curatenie, mi-am facut rutina, mi-am trezit copii la ora 7:00 si i-am asezat la masa. Am noroc ca Felix inca nu sa trezit, in noaptea asta care a fost m-am culcat la 2:30 noaptea si acum m-am trezit la 6 :00, sunt terminata, insa inca mai rezist. Felix, fata de Eric si Sophia  este foarte agitat noaptea, nu prea doarme, asa e de cand l-am nascut. Cu Eric si Sophia,  dormeam linistita noaptea, insa Felix nu are astampar noaptea, uneori si Ryan este derutat, deoarece sunt noptii in care plange Felix si nu ne da pace, servicul lui Ryan este deja foarte incarcat, rar il mai vad pe acasa, fata de inainte cand eram mai apropiati. Zgomotul care il produce Felix, il cam supara pe Ryan, deoarece pleaca obosit la servicul. Am dus copii la scoala si acum pregatesc laptele pentru Felix. Sa trezit acum jumatate de ora, abia l-am schimbat si l-am pus in scaunul de bebelusi, asteptam ca laptele praf sa fie mai repede gata, deoarece Felix e infometat. Telefonul meu suna si el de ceva vreme, insa nu prea am putut raspunde la el, Felix e mai important, copii mei sunt pe primul loc si restul lumii trebuie  sa inteleaga asta.
Dau beberonul plin cu lapte caldut lui Felix si ma duc sa i-au telefonul dupa masa alaturata, ma uit sa vad cine ma sunat si observ ca Ryan.. De obicei nu suna cand este la serviciu, oare a patit ceva?  Doamne fereste! Il apelez din nou si vad ca deja mi-a raspuns.
Ryan: Nora?
Nora: Da, iubire?
Ryan: In seara asta am sa ajung mai tarziu un pic, am niste treaba de terminat si vreau sa o rezolv.
Nora: ok, dragoste, te astept acasa cand vei veni.
Ryan: Nu ma astepta, iubire!  Dormi linistita.
Nora: ok.
Ryan:Copii ce fac?
Nora: Eric si Sophia la scoala si Felix acum i-am dat sa manance.
Ryan: Perfect!
Nora: Da. Iubitule poti sa cumperi tu de la magazin cand vi spre casa niste servetele umede si niste lapte praf?
Ryan: Da, pot, daca nu vor inchide la magazine cand plec, voi lua.
Nora: Bun, ma bazez pe tine.
Ryan: Nora, nu mai pot vorbi, incep sedinta, vorbim maine cand plec sau in seara asta daca nu adormi, inainte sa vin de la munca.
Nora: Sper sa nu adorm, Felix ma va tine oricum ocupata, mai vorbim, succes la munca, iubire!
Ryan: Bye!
Nora: La revedere!
E mereu ocupat, nici cu mine nu mai petrece mult timp si nici cu copii, inainte era mai atasat, acum nu stiu, parca nu mai e el. Off, il vreau pe nebunul meu inapoi!
Viata unui parinte este chiar una dificila din punctul meu de vedere.
Doua ore au trecut de cand am vorbit cu Ryan este deja ora 14:00 dupa amiaza si trebuie sa ma duc sa imi i-au copii de la scoala, l-am imbracat si luat si pe Felix cu mine, nu il pot lasa singur acasa, ar fi periculos sa il lasi singur, cum Ryan nu poate sta sau aduce copii de la scoala, eu le fac pe toate. Am pus si supa pe foc, deabia se face cat de cat pana ajung eu cu copii acasa. Il pun in masina pe Felix pe scaunul pentru copii, ii pun centura si deodata telefonul meu suna, oare cine mai e?
Ma uit si vad un numar care nu il am salvat in telefon, raspund deindata dupa ce ma asigur ca Felix e in locul potrivit.
Nora: Alo?
Femeia: Buna ziua, doamna Nora, ma scuzati de deranj, imi dau seama ca sunteti pe drum spre copii ,nu?
Nora: Da, sunt in drum spre copii, cine sunteti?
Femeia: Sunt directoarea scolii, unde aveti copii, ma numesc Evelin Sandel.
Nora: Ma bucur sa va cunosc, sa intamplat ceva?
Evelin: Da.  Am sunat pe sotul dumneavoastra asa cum prevede regulamentul scolii, tatii sa fie anuntati primii si nu a raspuns, asa ca am gasit numarul dumneavoastra si v- am sunat in legatura cu fiul vostru Eric.
Nora: Ce a mai facut, Eric?
Evelin: Fiul vostru si-a rupt piciorul pe terenul de fotball.
Cand aud aceste cuvinte simt ca ma prabusesc, fiul meu e ranit? Trebuie sa ajung la scoala, ma asteapta mai mult ca sigur ambii copii ai mei.
Nora: Ajung cat pot de repede, va promit!
Evelin : Stati linistita, doamna, am chemat un medic si deja la controlat, o sa trebuiasca sa fie dus la spital pentru o radiografie la picior si bandaj cred, si daca chiar este rupt, o adeverinta medicala din partea doctorului de familie pe perioada cat va sta acasa.
Nora: Doamne! Doamna Evelin, imediat vin spre dumneavoastra.
Evelin : Va asteptam cu drag, insa trebuie carat pana la masina, si e baiat mare fiul vostru doamna nu bebelus, va trebui ca tatal lui sa vina sa il ia.
Nora : Inteleg, vom veni.
Evelin: Va asteptam!
Inchid telefonul, ma sui la volanul masini si ma indrept catre scoala, il sun in timp ce conduc pe Ryan, insa nimic, nu ma poate lasa singura in situatia asta nu?
Am ajuns in fata scolii, il i-au pe Felix in brate si intram in scoala. Macar e mai calm Felix,macar el, ca eu sunt deja agitata. Ajung in biroul directoarei, bat la usa si cand intru imi vad ambii copii pe canapea si doamna Evelin pe scaunul ei de birou cu niste acte in mana.
Evelin: Doamana Nora, ne bucuram ca ati venit, inca un copil, ce frumos.
Imi dau seama ca face referire la Felix.
Nora: Multumesc!
Evelin: Cu mare placere!
Las pe Felix pe canapea langa cei doi asigurandu-ma ca nu va cadea. Sophia se uita la mine mirata, iar Eric vad ca plange, mi se rupe sufletul cand imi vad copii tristi.
Nora: Ce sa intamplat, puiul lui mama?
Eric: Ma doare piciorul, mami!
Nora : Care din ele, iubire, stangul sau dreptul?
Sophia : Dreptul mami, a alunecat pe el cand a vrut sa iesim din scoala sa te asteptam sa vi.
Nora:ok, scumpo. Asa este Eric?
Eric: Daa...
Evelin: Trebuie dus la spital, doamna!
Nora: Da.
Evelin : Sotul dumneavoastra nu a venit sa va ajute? Singura cu atati copii nu veti putea face fata.
Nora: Este intr-o sedinta, nu poate ma ajuta acum. O mint eu pe doamna directoare, chiar nu stiu ce face Ryan, insa trebuia sa raspunda mai ales cand il suna cineva de la scoala copiilor nostri. Voi vorbii cu el acasa.
Evelin: Cum il veti cara la masina?
Nora: In brate, eu l-am carat si cand era mic o voi face si acum!
Evelin : Si cel mic?
Nora: Ma puteti ajuta cu cel mic, va rog?
Evelin : Desigur.
Nora: Va multumesc!
Evelin : Nu aveti pentru ce!
Cu toata forta care o am in mine il ridic pe baiatul meu care are cam aceleasi kg ca si mine, chiar e dezvoltat ca tatal lui, la 45 kg ale mele care le am la o varsta destul de mare, el le are deja la 6 ani. Il i-au in brate, si merg cam dezechilibrandu-ma pe tocuri cu el in bratele meu si doamna Evslin si Sophia dupa mine. Cu greutate il bag in masina pe el si pe Felix, Sophia se suie singura.
Nora : Va multimesc mult, doamna Evelin!
Evelin: Stai calma draga, daca eram in situatia ta faceam la fel.
Ma sui grabita la volan cu viteza spre spital.
Sophia : Mami, Eric va fi bine?
Nora : Da, scumpo, imediat mergem la medic.
Felix a plans jumate din drum, am incercat sa vorbesc cu el insa a trebuit sa opresc pe drum, deoarece mi-am adus aminte ca am mancarea pe foc si ca Felix vrea in brate.
Nora: Sun pe doamna Magda, vecina noastra sa opresca aragazul. Eric te rog mai rezista putin.
Eric: Da, mami..
Lacrimile fiului meu se vad pe chipul sau trist. Dupa ce o anunt pe Magda despre mancarea mea si situatia in care sunt, se va duce ea sa opreasca mancarea, de cand imi e vecina, ne intelegem minunat, am incredere in ea si ea in mine. Ma sui din nou la volan dupa ce il mai calmez pe Felix, spitalul este destul de departe, insa sunt o mama disprerata cu copii dupa ea, nu imi e usor, privesc in timp conduc daca Ryan ma sunat inapoi, insa nimic, chiar ii e greu sa raspunda la telefon?
Ajunsa in fata spitalului strig la personalul spitalului care este afara, vine si il pune pe Eric pe targa si ne indreptam spre sala de consultatii.
Eu avand pe Felix in brate si pe Sophia tinandu-ma de mana, Eric se uita dupa mine, nu vrea sa fie singur, ii frica de medici, nu stiu de ce, nu ii plac injectiile contra racelii etc, le facem o data pe an si dintre noi toti doar Eric se plange de acel vaccin.
Ne indreptam spre medic, vin acum fiule, sunt in urma ta!!!