Cafeaua ta, iubire!

Bună Taticule!

Ema

Oare la cine se duce fetița? Tot felul de răspunsuri îmi vin în minte, dar parca nici unul nu este bun. Dar știu sigur că este o fetita adorabila și mi-a rămas în inimă.

Telefonul mă anunță că trăiesc în lumea reală și că este timpul să revin la lucruri mai importante. Mă uit la telefon să văd de ce a vibrat, am un mesaj de la un număr necunoscut : "Nu mai adu cafeaua. Te aștept mâine dimineață cu ea. Să nu întârzii sau să o verși." Cu fiecare cuvânt citit tensiunea mea crește. Simt cum capul îmi explodează de furie. Chiar mă enervează omușorul asta! În primul rând, nu este șeful meu ca să îmi dea ordine. În al doilea rând, nu vărs totul pe jos. A fost doar un accident, mă rog două accidente. Și în al treilea rând, de ce nu mai vrea cafea? Este vreun joc de a lui cu acum vreau, acum m-am răzgândit?

Corpul meu tremura de nervi, dar simt că își bate joc de mine și asta urăsc cel mai mult. Așa că ma las dusă de nervi și îi scriu " De ce nu mai vrei cafea ? Așa ai de gând să te comporți de acum? Ca un copil alintat? Acum vreau cafeaua , acum nu mai vreau? " Până și un copil de la grădiniță este mai hotărât decât el. Bine că la el nu este vorba de nehotărâre, ci de nesimțire. Încep să cred că nu a vrut de la început, dar a vrut  să râdă de mine și m-a trimis să îi iau cafea. Nesimțitul! Este un porc nesimțit!

Telefonul vibrează iar, semn că am primit alt mesaj. Sunt nerăbdătoare să văd ce mi-a răspuns. Deblochez telefonul și citesc: "Am primit o cafea de la altcineva. Hai să nu exagerăm totuși! Știi foarte bine că sunt un domn, nu un copil!" Ești un domn alintat atunci!

Mă strâmb la telefon de parca aș fi în fața lui David. Apoi o noua întrebare și-a făcut apariția în mintea mea :Cine putea sa îi aducă cafeaua?

Stau un pic și mă gândesc. Îmi aduc aminte că l-am prins discutând la telefon cu iubita lui. Sigur ea i-a adus cafeaua. Ups! Chiar sunt blondă! Am uitat detaliul asta.

Sinceră să fiu mi-a prins bine cafeaua refuzată de el, astfel am putut sta până târziu . Am fost atât de prinsă de muncă încât nu am observat că s-a terminat programul și cred că aș mai fi stat dacă nu mă suna Ana să îmi spună că ma așteaptă jos.

Îmi iau repede geanta și ma duc la lift, să nu mă aștepte prea mult . Acesta este la ultimul etaj așa că am timp, până ajunge liftul la etajul meu, să caut telefonul în geanta și să trimit mesaj Anei să mă aștepte. Când cele două uși mari ale liftului se deschid urc repede în el, bineînțeles cu ochii tot în telefon. Termin de dat mesajul și ridic privirea. Îl observ pe David cum mă fixează cu o privire arogantă și vreau să ies din lift cu aceeași grabă cu care am intrat, dar ușile s-au închis în spatele meu așa, nu mai am scăpare. Suntem închiși între patru pereți doar noi doi. Îi răspund cu aceeași privire rautacioasa fără să spun nimic, fără să clipesc. După câteva momente liftul, cu sunetul lui specific, ne anunță că runda s-a terminat și putem părăsi ringul de luptă. Pășesc hotărâtă și plină de aroganță în afară lui. A fost remiza de data asta. Te aștept la următoarea rundă pregătită să câștig.

O vad pe Ana, ma duc repede la ea. Observ că se plimba pe hol din dreapta în stânga un pic nervoasa. Se pare că este nerăbdătoare să mergem acasă.

- În sfârșit ai venit! mă întâmpină ea supărată că am întârziat.

-Bună seară! apoi îl salută pe David care a venit din urma mea. Eu nici măcar nu mă întorc.

-Să știi că el este șeful meu. Mi-l prezintă ea mirată că nu l-am salutat. Eventual trebuia să fac și niște plecăciuni ca să fie încântată.