Cafeaua ta, iubire!

Bestia

David

"- Se va duce Tim cu Ema. Eu am treabă." încerc să evit să petrec timpul cu ea, așa că rămân special mai în urma cu tata ca să îi spun ca nu sunt de acord cu programul lui.

"- Dacă ții la fratele tău te duci tu."

"- De ce?"

"- Tu chiar o vezi pe Ema cumpărând o buburuza? " are dreptate femeia asta nu este la fel ca celelalte. Se pricepe la femei mai bine decât mine, dar Ema eu mă pricep mai bine.

Am chemat un taxi ca să mergem cu Ema să își aleagă o mașină. A sosit. Fata mea și-a deschis singura mașina și s-a urcat în spate. Mă urc lângă ea.

"- Îmi pare rău pentru aseară!" probabil s-a gândit bine înainte să zică pentru că o vedeam cu se frământa. Mi-a spus rece, fără să se uite la mine.

"- Nu este problema. Dar promite-mi ca nu te mai urci asa obosită la mașină." răspund la fel de rece ca ea.

" - Promit! Dar nu mă refeream la asta. Ci la faptul că am adormit... și la sarut..." acum și-a întors privirea spre mine și o văd rușinată. Eu ar trebui să fiu rușinat că am profitat și am continuat sărutul cu nerușinare. Eram curios să îi încerc buzele. Iar rujul roșu și rochia ei mulată pe corp mă înnebunesc și mai tare astăzi când știu cum sărută. Roșeața ei din obraz trezește demonul din mine și din pantaloni. Îmi place să știu că provoc asemenea sentimente în ea. Sincer credeam că ar fi săruta pe orice era în locul meu, dar acum o parte din mine crede că a făcut-o doar pentru că eram eu. Totuși reușesc să rămân în banca mea, calm și ironic.

"- Nu-i nimic , dar ai face bine să mai slăbești un pic... ești cam grea." mă omoară cu o privire plina de uimire și răutate, după nici o secunda urmează o palmă pe umăr. Eu îmi păstrez răceala. Se pare că este singurul mod de a o ține departe de mine. Îmi pare rau, sincer chiar îmi pare rău.

Nu mai vorbim pana la destinație. Plătesc taxiul și fiecare coboară pe partea lui. Intram în clădirea de sticla unde erau expuse mai multe mașini. Dintre toate am văzut-o cum privirea ei era atrasă de una roșie. Avea un design impunător, dar cu toate acestea nu era fioroasă. Era mai mare decât o buburuza asta este clar, dar mai mica decât bolidul afișat primul la întrare ca să ia ochii. Semăna mult cu personalitatea ei. Sincer și mie îmi place mult.

"- Bună ziua, dl Wilson! Ați venit să cumpărați iubitei dumneavoastre o mașină?" mi se adresează agentul de vânzari pe care îl cunosc de ceva timp.

"-Nu!" răspundem amândoi în cor. Speriați parca de bombe.

"- Ea este colega mea! Vrem o mașină pentru ea!" continui eu.

" - Am o mașină perfecta pentru ea. " îmi arată o buburuza urâtă, în care nici nu aveai loc să stai confortabil.

Ema o înconjoară, o privește atent în timp ce îl ascultă atent pe bărbat. Este un vânzător foarte bun. A reușit să o convingă să ia mașina, deși se uita în continuare la cealaltă.

"-Vrem să o vedem și pe cea roșie." ochii Emei au strălucit brusc la auzul cuvintelor mele. Iar ochii bărbatul erau tare nedumeriți.

"- Tot pentru domnișoara?" aprob din cap uitându-mă la mașină. Îmi place îmi plac dotările, bordul și este mult mai spațioasă.

" - Dar are cutie de viteze manuală! Cu schimbător de viteze... " argumentează vânzătorul.

"- Ma descurc cu schimbătorul de viteze." spune repede Ema. Prea repede ca sa se gândească și la subînțelesuri.

"- Stie să conducă foarte bine. " reușesc să o scot din aceasta situație.

Numai este nevoie sa întreb pentru că știu deja ce mașină cumpărăm. Este foarte încântată, încât mă întreb dacă nu o dor obraji de la atâta zâmbit. Este contagioasă că zâmbesc și eu. Așa mi-ar plăcea să o văd mereu, deși când este nervoasa este sexy rău. Acum, când este fericită, îmi dă o stare de bine și liniște.

Ajuns la birou o văd că se uită la mine ca și cum ar vrea să zică ceva, dar se abține. O las în pace. Mă duc la biroul meu și îmi vad de treaba.

Urmează o ședință cu Jack și Tim. Discutam cele necesare și mă ridic sa plec. Apăs pe canta ușei când Jack își aduce aminte de mașină.

"- Am înțeles că și-a cumpărat Ema mașina." ma întorc sa îi răspund lăsând ușa deschisă. Aprob din cap și vreau să mai zic ceva dar mă întrerupe Tim.

"- A dat mai mult cu 5000 de euro. Nu înțeleg de ce nu și-a luat buburuza?!" se pare că prietenul lui Tim, vânzătorul, i-a dat deja raportul.

" - Știe cât de mult îți place buburuza și ți-a lăsat-o ție." răspund ironic. Lui Tim îi plac foarte mult mașinile, dar bolidurile, mașini impunătoare și scumpe.

" - Nu m-aș urca în așa ceva niciodată." bufnește el în râs. Asta i-ar răni mult masculinitatea.

" - De ce? Avea și o floricică tare drăguță! " îmi place să fiu ironic cu el. Lui nu-i place, atunci ce l-ar face să creadă că ei îi place.

"- Ce face cu diferența de 5000 de euro? Cum o va plăti? Că o va plăti, nu? Altfel nu este corect față de ceilalți. " începe să mă enerveze. Câtă grija are el acum pentru ceilalți.

"-O plătesc eu! Stai tu liniștit!" se uită mirat la mine amândoi. Ies și trântesc ușa.

Are dreptate Tim dar eu i-am zis că poate alege ce vrea, deci trebuie sa îmi asum. Faptul că m-a făcut fericit prin fericirea ei, merită banii ăștia.