Chapter 4

20.2K 817 103
                                    

„ Ce cauți aici ? “ șoptesc iritată, nemaiavând putere să țip.

“ Jess, la dracu, unde e? De ce mi-ai făcut asta ?! “ țipă Jaymi, și pot să observ cât de tensionat e.

„ Să nu îndrăznești să îmi mai pronunți vreodată numele, clar ? Ești un nimic în fața mea, înțelegi ? Un nimic ! Cum de mai ai tupeul să vi în casa mea, în camera mea, și tot tu îmi ceri explicații ?! M-ai înșelat, nenorocitule ! M-ai lăsat singură cu pretextul că te duci să iei bere, acolo luai tu bere ? În pat cu tipa aia ? Scutește-mă.“ dintr-o dată îmi recapăt puterile pe care nu știam că le mai am în mine și țip.

“ Jess, îmi pare rău...doar știi că te iubesc..“ zice, coborându-și tonul.

„ Mă iubești ?! “ pufnesc. “ Nu pot să îmi dau seama dacă asta face parte din jocul tău, Jaymi. Știi ceva ? Mie îmi pare rău. Îmi pare rău că te-am cunoscut. Îmi pare rău că aș fi fost în stare să fac orice pentru tine. Îmi pare rău că te-am iubit ca o proastă ! Dar știi ceva ? Nu mai însemni nimic pentru mine, așa că te poți culca cu cine vrei. Nu mă mai interesează viața ta, persoana ta. Ești mort pentru mine din clipa asta ! “

“ Oh, deci asta înseamnă că și tu faci același lucru acum ? Te culci cu cine ai tu chef ? “

“ De ce tot insinuezi că m-aș fi culcat cu cineva ?! Ești patetic. Uită-te la tine în loc să vorbești de mine. “ spun aspru, iar Jaymi mă privește cu o expresie neutră.

“ Pot.. pot să știu ceva ?“ îl întreb pe un ton rece, și sper să spună nu, dar dă din cap în semn aprobator.

„ De cât timp.. de cât timp ai făcut asta pe la spatele meu ? “ chiar nu vreau să știu răspunsul.

Jaymi mă privește timp de câteva secunde, și pot să observ tristețe în ochii săi, apoi își lasă  privirea în jos.

„ Trei luni..” șoptește iar întreg corpul meu este străbătut de un fior rece.

Trei luni. Trei luni. Trei luni. Aceste două cuvinte mi se repetă în cap ca o melodie, o melodie lentă cu un conținut sec, o melodie pe care nu o pot scoate din cap. Trei luni am fost bătaia lui de joc, trei luni am fost înșelată pe la spate și nici măcar nu mi-am dat seama de acest lucru. Trei luni în care tot ce se afla în jurul meu a fost o minciună. Toate săruturile, toate atingerile, toate mângâierile, chiar și iubirea pe care mi-o purta a fost o minciună.

Ochii mi se indundă de lacrimi pentru a nu știu câta oară în aceste două zile, și oricât încerc să mă abțin nu pot. E mult prea mult pentru mine.

“ De ce nu mi-ai spus ? De ce ai preferat să faci toate astea pe la spatele meu ? De ce dracu ți-ai bătut joc de mine în halul ăsta, Jaymi ? Cu ce ți-am greșit ?“ suspin.

“ Je-…” începe, dar își amintește că i-am interzis să îmi mai rostească numele.“ Nu am vrut să te pierd...” continuă.

“ Nu ai vrut să mă pierzi dar în același timp i-o trăgeai ăleia, nu ?! Cum vine asta ? Te urăsc ! “ țip.

“ Te rog nu spune as-…” începe să spună, dar este întrerupt, din spatele nostru tușind o persoană. Îmi îndrept capul în acea direcție, și rămân surpinsă de ceea ce văd. Niall, stând sprijinit în pragul ușii camerei mele, are întipărit un zâmbet șters pe față și ne privește amuzat. Doamne, sper că nu a asistat la toată scena, îmi spun. Dar până la urmă de ce mi-ar păsa ?

“ Oh, hei Jaymi, nu te-am văzut ! “ spune râzând.

Privirea mea s-a mutat imediat la Jaymi, care strângea din dinți și avea pumnii încleștați. Asta nu se va termina deloc bine, presimt.

“ Perfect, fix tu mai lipseai de aici, tocilarule ! Nu ți-a ajuns ce ți-am făcut acum câțiva ani ? Ce naiba cauți aici ? “ strigă nervos Jaymi.

“ O singură dată dacă mă mai strigi așa te fac praf. Să nu spui că nu te-am avertizat. “ spune Niall printre dinți, apoi trage aer în piept pentru a continua.

„ Jess, noaptea trecută ți-ai uitat geanta la mine acasă.“ se apropie de mine și mă privește adânc în ochi, lăsându-mi geanta cu grijă pe pat.

“ Noaptea trecută ?! “ pufnește Jaymi. “ Am avut dreptate, la dracu, am avut dreptate ! În timp ce eu eram al naibii de îngrijorat și te căutam peste tot, tu ți-o trăgeai cu el ?! Cum ai putut Jess ? Aproape 2 ani de zile ai spus că nu ești pregătită ca să faci pasul ăsta iar acum te arunci în brațele lui ?! “

“ N-nu, doamne, cum poți să crezi asta ? Noi nu am făcut nimic !“ țip, și nu știu din ce cauză sunt iritată mai mult, de atitudinea lui Niall sau de atitudinea lui Jaymi. Presupun că din cauza atitudinii amândurora și de situația creeată.

„ Niall, te rog spune-i că nu am făcut nimic !“ exclam și se întoarce către mine, făcând contact vizual. Ridică din sprânceană și are întipărit pe față un zâmbet jucăuș.

“ Niall ? “

“ Dar de ce vrei să mint, Jess ? “ spune și se întoarce către Jaymi. „ Ne-am distrat atât de bine noaptea trecută, dacă ai vedea-o cum e în pat..” își mușcă buza.

“ N-nu e adevărat, te rog, oprește-te ! “ spun și îl privesc pe Jaymi, a cărui expresie era terifiată. Nu, nu mi se poate întâmpla așa ceva.

„ Oh, și dacă ai ști câte lucruri știe să facă cu limba..“ continuă Niall.

„ De ajuns ! „ mormăie Jaymi, mai mult pentru el și într-o fracțiune de secundă îi dă un pumn lui Niall, sau cel puțin încearcă.  Niall se ferește astfel că în momentul următor îl văd peste Jaymi, strângându-l de guler.

“ O să îți pară rău că ai încercat să faci asta, crede-mă. “ rânjește, dar îl apuc de umăr și îl trag înainte să îi dea un pumn.

„ Opriți-vă, vă rog, opriți-vă !“ țip.

„ Jaymi, te rog, cred că cel mai bine este să pleci. Te rog..“ șoptesc și nici măcar nu mă mai chinui să îi spun că nu am făcut nimic cu Niall noaptea trecută, pentru că sigur nu m-ar crede. Relația noastră este distrusă, totul între noi este distrus. Cu toate că mi-ar fi plăcut ca asta să se încheie într-un mod amiabil, numai pot da nimic înapoi. Numai pot face nimic în privința asta, oricât aș vrea..

“ Da, ai auzit-o. Hai valea. “ râde Niall.

“ Asta nu se va termina aici. “ amenință băiatul care odată obișnuia să îmi fie iubit. Acum.. este mult mai mult decât un străin.

“ Oh, uite ce frică îmi e !“  exclamă Niall după ce Jaymi părăsește camera, dar destul de tare încât să îl audă.

Acum am rămas singură cu Niall, în cameră, și nu știu ce mă sperie mai tare. Atitudinea sa schimbătoare, toate cele spuse de el, sentimentul de frustrare care m-a cuprins datorită faptului că nu știu absolut nimic de noaptea trecută, sau .. prezența lui până la urmă.

De ce s-a hotărât să se întoarcă în oraș chiar acum ?!

# Ok, sper să vă placă și acest capitol, și îmi cer scuze că este puțin mai scurt față de celelalte. Aștept păreri în legătură cu întoarcerea lui Niall și motivul pentru care s-a întors, și păreri despre poveste în general, nu mă supăr dacă o și criticați atât timp cât criticile sunt constructive. Mulțumesc tuturor celor care îmi citesc povestea, ily all. <3

Hidden Truth || Niall Horan F.F.Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum