Hidden Truth || Niall Horan F.F.

Chapter 35

Ochii mi se deschid brusc și îmi trebuiesc ceva mai multe secunde pentru a mă dezmetici. Amintirile din decursul zilei trecute mi se derulează rapid în minte, făcându-mă să oftez adânc. Am un sentiment ciudat și nu îmi pot da seama din ce cauză, iar înăuntrul meu există o anumită teamă în legătură cu faptul că Niall își poate schimba în orice moment comportamentul față de mine..

Niall. Mă ridic în capul oaselor, scăpând de această stare moleșitoare și mă întreb unde poate fi, de ce a plecat de lângă mine. Scanez camera în căutarea lucrurilor lui, dar în același moment simt cum două mâini îmi cuprind talia de la spate, apropiindu-mi corpul cât mai aproape. Pieptul lui Niall este presat pe spatele meu și își rezeamă capul pe umărul meu, obrazurile noastre atingându-ne ușor.

„ Bun, te-ai trezit. „ spune pe un ton răgușit, plasându-mi un sărut pe umăr.

„ De ce ai plecat de langa mine? „ spun încercând să aflu de ce nu a rămas lângă mine în pat, dar poate sunând puțin prea penibilă.

„ Nu am mai putut să dorm și erai prea adorabilă ca să te trezesc, așa că am stat în sufragerie până acum. “ îmi dă o șuviță de păr pe după ureche, fapt ce mă face să simt un anumit sentiment de fericire.

“ Nu m-ar fi deranjat, să știi. Aș fi preferat să îți țin de urât decât să dorm. “

“ Timpul nu e pierdut, ai putea să te revanșezi. “ spune și îmi face cu ochiul, luându-mă apoi dintr-o dată peste umăr și aruncându-mă în pat.

“ Și cum anume aș putea să o fac ? “ îi răspund încercând să pară pe atât de seducătoare pe cât a fost și el, dar am vaga impresie că nu sunt bună la chestiile de genul acesta absolut deloc.

„ Shht. “

Se urcă în secunda următoare în pat, punându-se peste mine. Stă sprijinit în coate deasupra mea și își lipește buzele de ale mele, sărutându-ne dezordonat. Îmi trec mâna prin părul său, jucându-mă cu câteva șuvițe fapt ce îl face să chicotească.

“ Nu aș fi crezut vreodată că vom ajunge la asta. “ zice uitându-se fix în ochii mei și pot să simt că spune adevărul. 

“ Nu aș fi crezut vreodată că vei reacționa în felul ăsta la atingerile mele, la cuvintele mele. “ continuă mișcându-și mâna pe obrazul meu, apoi pe buze, pe piept, pe abdomen.

Ca de fiecare dată corpul mi se electrizează, și nu am nici cea mai vagă idee dacă voi scăpa vreodată de acest sentiment.

“ Și când te gândești că totul s-a întâmplat atât de repede, că lucrurile au luat o asemenea întorsătură…Viața e plină de surprize, nu-i așa? “

“ Nu ai nici cea mai vagă idee...” spune și în următorul moment suntem întrerupți de soneria telefonului său. Mă privește intens parcă încercând să vadă dacă e în regulă să răspundă. Fac din cap în semn aprobator și se ridică în capul oaselor, ia telefonul și iese din cameră atunci când vede cine îl apelează. 

Nu încerc să văd cine este persoana cu care vorbește, chiar dacă curiozitatea mea a întrecut orice limită. Știu că nu mă pot comporta așa față de el, până la urmă e viața lui și are dreptul la intimitate..

Revine în doar câteva momente, având pe față o expresie îngrijorată și îmi vin în minte fel și fel de întrebări.

“ S-sa întâmplat ceva? “ reușesc să spun în timp ce se așează lângă mine.

“ Da, nu te îngrijora. Eu trebuie să plec acum, Liam are nevoie de mine. Dar mâine vreau să te duc undeva, vin să te iau la 8. E ok ? “

„ Da...presupun. „ mormăi și mă sărută rapid pe buze, plecând apoi.

Rămân buimăcită față de faptul că a plecat așa brusc fără să îmi dea nici măcar o explicație, spunând doar că Liam are nevoie de el. Știu că într-o mică măsură sunt patetică și poate că ar fi mai bine să nu mă mai gândesc atât de mult asupra lucrurilor din viața mea ci doar să las totul să vină de la sine...

                                                            ***

Niall nu a mai dat absolut niciun semn după plecarea sa, fapt ce mă neliniștește puțin. Deși am vrut să îl sun de atâtea ori sau să îi dau vreun mesaj vrând să văd dacă este bine am renunțat la acest gând, știind că dacă ar fi voit să ia legătura cu mine ar fi luat-o fără să stea pe gânduri. Poate că a avut un motiv întemeiat să plece așa, dar chiar nu înțeleg de ce, după ce am petrecut atâtea momente împreună totuși într-un timp atât de scurt refuză să mă lase să mă apropii și mai mult de el, să încerc să îl redescopăr.

Mă plimb nervoasă de colo colo prin casă, așteptându-l pe Niall pentru a vedea ce are de gând să facă, asta dacă nu a uitat că vine să mă ia la ora 8. Numai este mult până atunci, este 7 și jumătate seara și nu am nici cea mai vagă idee unde vom merge, ce vom face, dar până la urmă de asta s-au inventat surprizele, nu-i așa?

Sunt ruptă din gândurile mele de un ciocănit în ușă și mă reped să o deschid. Rămân blocată atunci când îl văd pe Niall stând în fața mea, fiind îmbrăcat cu o geacă de piele neagră, un tricou și pantaloni negrii. Mă găsesc privindu-l insistent, analizându-i fiecare părticică a corpului fără să îmi dau seama că este în fața mea și mă poate vedea. Mă bucur că nu am ales să mă îmbrac prea sofisticat văzându-i ținuta, considerând că niște jeanși, un tricou, o jachetă și niște converși sunt suficienți.

“ Mai ai de gând să te holbezi mult la mine sau…vrei să mergem? Nu mă înțelege greșit, îmi place să faci asta dar chiar nu putem sta așa toată noaptea. “ râde lăsându-și la iveală dinții de un alb strălucitor. 

“ Mhm. “ spun și ies din casă, încuind ușa. Îl urmez mai apoi spre mașina sa în tăcere, care este parcată chiar peste stradă. Îmi deschide portiera Range Rover-ului și se urcă în locul șoverului, rotind cheia în contact fără să stea pe gânduri. 

„ Arăți bine, ca de obicei. „ zice seducător și îmi pune mâna pe picior, luându-și privirea de la drum pentru câteva secunde. 

“ Același lucru aș putea să îl spun și despre tine, Horan. Mă impresionezi. Deci..unde mergem? “

“ Vei vedea când vom ajunge. “

“ Oh, haide, de ce ești așa misterios?  „

„ De ce pui așa multe întrebări? „

„ Bine, atunci nu îți voi mai spune nimic dacă îmi răspunzi așa. “

Mă surprinde faptul că nu îmi mai spune nimic după micuța noastră contrazicere. M-aș fi așteptat să încerce să mă împace sau măcar să îmi explice ceva, dar nimic. Am o mică ezitare, și nu pot decât să sper că restul serii va decurge bine, că va fi lipsit de evenimente care ar putea să ne pună în dificultate, atât pe el cât și pe mine.