Hidden Truth || Niall Horan F.F.

Chapter 94

* Din perspectiva lui Niall *

Mă trezesc brusc și respirația îmi este accelerată, la fel cum simt că întreg corpul îmi este transpirat și rigid. Îmi duc mâinile la tâmple și îmi închid ochii strâns, încercând să mă conving că totul este real și că nu mai sunt prins în subconștientul meu nenorocit. Am avut încă un coșmar, doar că de data asta eram prins într-o nenorocită de mașină cu Jessica și toate sentimentele mele erau amplificate într-un mod greu de imaginat, imaginea cu ea prinsă sub fiarele automobilului făcându-mi inima să înghețe.

Reușesc în cele din urmă să mă calmez deși nu sunt în totalitate sigur că am o stare normală. Nimic din ceea ce simt nu e normal în momentul ăsta, mai ales că în minte mi se derulează parcă cu încetinitorul, doar pentru a mă chinui, momentele din noaptea trecută, toate cuvintele aspre pe care ni le-am aruncat reciproc și, în final, despărțirea noastră.

Îmi aduc perfect aminte că am ales să vin la Liam imediat după ce am dus-o pe Jessica acasă, imediat după ce am dat-o afară din mașină. Nu știam ce trebuie să fac, nici măcar în momentul de față nu știu ce trebuie să fac. Știu doar că am rănit-o în toate modurile posibile și că cel mai bun lucru pe care aș putea să îl fac este să las totul baltă, să îi dau șansa să fie fericită alături de cineva care o merită cu adevărat, lucruri pe care ar fi trebuit să le duc până la capăt cu mult timp în urmă.

Mă ridic de pe canapea rapid și îl strig pe Liam, fără să primesc un răspuns însă. Nu știu pe unde dracului poate umbla până aproape de prânz, dar nu am de gând să stau și să îl aștept; mă simt de parcă aș fii presat de timp și că trebuie să acționez cât mai repede, să fac o alegere cât mai repede, chiar dacă toată lumea se va împotrivi. Dar nu mă mai interesează absolut deloc de părerea celor din jurul meu. Niciodată nu ar fi trebuit să îmi pese, așa nu s-ar mai fi ajuns aici. Jessica mi-a spus odată că distrug tot ce ating, că îi fac pe cei apropiați mie să sufere cu bună știință. Poate că avea dreptate. La dracu, bineînțeles că avea dreptate. Asta a fost tot ceea ce am făcut în ultimele 3 luni, încă de când am ales să mă întorc în locul ăsta nenorocit, încă de când am pus la cale tot planul ăla idiot cu Louis și Anna: am reușit să îi eclipsez toată fericirea, să o distrug bucată cu bucată pe interior și nici măcar o secundă nu m-am gândit că toată purtarea mea va căpăta o asemenea întorsătură fiind urmată de atât de multe consecințe. Am fost mult prea egoist și abia acum realizez lucrul ăsta, abia acum îmi dau seama că trebuia să plec și să abandonez totul încă de la început.

Ies rapid din apartamentul lui Liam și îmi găsesc mașina parcată undeva la colțul străzii; mă urc în scaunul șoferului fără să mai stau pe gânduri și calc pedala, știind pentru prima dată în câteva luni bune ceea ce am exact de făcut, fiind extrem de hotărât și sigur pe propria mea alegere.

Singura imagine care îmi apare în fața ochilor în tot timpul în care conduc este aceea de noaptea trecută, în care m-am dus în casa nenorocitului ăluia pentru a o lua pe Jessica de acolo. Recunosc, nu m-am așteptat nici măcar o clipă să o găsesc în acea stare deplorabilă, ba mai mult, să aflu că a tras pe nas prafuri, chiar daca ar fi trebuit să intuiesc acest lucru. Înainte să ajung acolo eram ferm convins că toate lucrurile se vor rezolva între noi, că ne vom putea salva relația și că nu e decât un mare obstacol în drumul nostru. Voiam să lupt pentru ea cu toată ființa mea, eram hotărât să îmi cer iertare și să îi explic tot circul pe care l-am creeat, începând de la faptul că Anna a exagerat și că nu m-am mai culcat deloc cu ea de când am văzut-o pentru prima oară pe Jess în barul ăla idiot, unde s-a dus atunci când a aflat că Jaymi o înșeală. Însă când am văzut-o în brațele lui Roy, neavând absolut nici măcar o idee în legătură cu ceea ce se întâmplă în jurul ei, duhnind a fum de țigară, fumată, cu acele cearcăne de toată frumusețea sub ochi și cu acea expresie pierdută mi-am dat seama că oricât de mult aș vrea să îndrept lucrurile, e prea târziu și aș lupta în zadar, exact așa cum a spus și Jessica.