Hidden Truth || Niall Horan F.F.

Chapter 5

“ Ești de nerecunoscut, Niall ! „ țip cât de tare pot, sângele pompându-mi cu putere în vene. S-a ajuns prea departe, Niall a mers prea departe mințind fără motiv. Adică..presupun că a mințit, nu aș fi făcut ceea ce a dat de înțeles niciodată. Nu, refuz să cred așa ceva.

Mă privește preț de câteva secunde, umezindu-și buzele cu limba, apoi scoate un râset înnăbușit.

“ Eh, haide, oricum vroiai să scapi de el. Eu te-am ajutat.“ spune cât se poate de calm, ridicând din sprâncene, fapt ce mă scoate din sărite.

Pentru moment îmi pierd cumpătul, fiind sătulă de atitudinea sa. E incredibil cât de multă răutate se poate ascunde în ochii săi albaștrii, îmi spun. Mă apropii de el și îi arunc o privire dezgustată, iar imediat după, fără să îmi dau seama mâna mea face contact cu obrazul său, lăsându-i o urmă roșie pe față. Mă privește lung, cu o expresie neutră iar maxilarele i se încordează, pot să simt că se abține să nu mă lovească.

“ Nu e treaba ta ce vreau eu și ce nu, bine ?!“ spun iritată.“ Revii în viața mea de parcă nimic nu s-a întâmplat și continui să te amesteci unde nu e treaba ta ! Nu trebuia să te comporți așa cu Jaymi, nici măcar nu ar fi trebuit să fii aici ! “

Niall nu spune nimic, iar într-un moment de neatenție îmi cuprinde încheieturile și mi le duce la spate ținându-le strâns apoi cu o mână, mă apropie de el și pe cealaltă o poziționează pe bărbia mea, forțându-mă astfel să îl privesc în ochi. Corpurile noastre se află la doar câțiva centimetri depărtare și îi pot simți respirația care acum este accelerată bătând în obrazul meu.

“ C-ce faci ? Dă-mi drumul ! Niall, mă doare… “ mă bâlbui, încercând să scap din strânsoare, nereușind însă.

“ Crede-mă, nu sunt persoana potrivită de care să te iei, Jess.“ spune accentuându-mi numele, strângându-mi și mai tare încheieturile.“ O singură dată dacă mai îndrăznești să mă lovești nu voi mai ține cont de nimeni și nimic, și nu îți va plăcea, vorbesc serios. Cât despre mine, mă bag în treburile cui vreau eu, ești un nimic în fața mea pentru a-mi interzice ceva.“ șoptește pe un ton amenințător, privindu-mă adânc în ochi, încât am impresia că privește prin mine. Jur că dacă privitul în ochi ar putea ucide, aș fi fost din moment în moment pe jos, fără suflare.

“ Oh și crezi că amenințându-mă rezolvi ceva ? Nu îmi e frică de tine, Niall. Așa că dă-i drumul, fă-mi ce vrei, știi ceva ? Nu îmi mai pasă. Nu am crezut că tu, dintre toate persoanele, mă vei urî atât de mult, dar se pare că m-am înșelat. ” zic mai mult dezamăgită decât nervoasă. Și acesta este adevărul. Nu m-aș fi așteptat niciodată ca Niall să se schimbe așa, în rău. Să dezvolte o asemenea ură pentru mine.

“ Nu uita a cui e vina, Jessica. Cu siguranță nu e vina mea că m-am schimbat așa. Dar știi ceva ? Îți mulțumesc. Își mulțumesc pentru că mi-ai deschis ochii, pentru că mi-am dat seama că în tot timpul în care am fost prieteni am fost un nimic pentru tine. Acum nimeni nu mă mai poate călca în picioare, nimeni. Și toți cei care au făcut asta în trecut o să plătească. “ spune fără nici un pic de emoție.

“ Nu e adevărat, chiar ai însemnat ceva pentru mi-...” încep să spun, dar mă întrerupe.

“ Oh și să știi că asta te include și pe tine.” spune mai mult pentru el pe același ton amenințător.

La ce se referă când spune că asta mă include și pe mine ? În ce sens spune lucrul ăsta ? Un fior mi-a străbătut corpul la auzul acestor cuvinte usturătoare. Nu am nici cea mai vagă idee la ce se referă Niall, și sincer.. nici măcar nu aș vrea să aflu.

Deschid gura pentru a-i da replica, dar nu reușesc să spun nimic. Vorbele sale m-au lăsat fără cuvinte și un nod imens și-a făcut apariția în gâtul meu. Nu știu dacă simt teamă, sau pur și simplu nu îmi vine să cred ce se întâmplă. Zilele trecute au fost pe dos și încă nu îmi vine a crede că tot ce se petrece în jurul meu este adevărat. Încă aștept să mă trezesc în patul meu cu un mesaj de la Jaymi în care spune că mă iubește...dar se pare că așteptarea este din ce în ce mai lungă, iar eu trebuie să mă obișnuiesc cu realitatea, cruda realitate.

„ Acum m-am cărat, oricum nu se merită să îmi pierd timpul cu cineva ca tine.“ spune eliberându-mă din strânsoare și fără să aștept mă dau cu câțiva pași în spate. Ce tocmai s-a întâmplat ?!

“ Ne mai vedem, Jess.” spune pentru a doua oară pe ziua de azi, cu același zâmbet în colțul gurii. Îl privesc speriată cum se amuză pe seama mea, iar apoi se rotește pe călcâie și iese din cameră exact așa cum a și intrat. Cum de poate să se schimbe așa de repede ? Acum câteva minute mă amenința iar acum...este cât se poate de calm și zâmbește ?!

“ Și toți cei care au făcut asta în trecut o să plătească.”

“ Oh, și să știi că asta te include și pe tine.“

Deși aș vrea să uit aceste cuvinte, nu pot. Și mă roade pe dinăuntru faptul că habar nu am ce înseamnă, la ce se referă. În ce sens vom plăti ? De fiecare dată când mi le amintesc, un fior mă cuprinde. Cum de s-a ajuns la așa ceva ?

Prinsă în gânduri, m-am trântit în pat și am luat o pernă în brațe, dând frâu liber lacrimilor pe care le-am oprit în timpul ‘confruntării’ . Poate că cei din jurul meu mă vor crede patetică, spunând că acestea sunt doar niște lucruri adolescentine și că sufăr prea mult, dar nu este adevărat. Știu că nu este adevărat. Șocul produs de faptele lui Jaymi, iar acum amenințările lui Niall...habar nu am ce să fac. Habar nu am cum să mă descurc cu toate aceste sentimente amestecate, habar nu am cum să trec peste tot și să mă prefac că nimic nu s-a întâmplat.

Și, mai presus de toate, habar nu am cum să mă comport de acum încolo...