Hidden Truth || Niall Horan F.F.

Chapter 46

Razele soarelui își fac ușor loc printre draperiile camerei mele, gâdilându-mi genele. Clipesc în repetate rânduri pentru a mă obijnui cu lumina și îmi dau seama că nici măcar nu știu când am adormit seara trecută, probabil tot ce s-a întâmplat și-a pus amprenta asupra mea. Totuși îmi pot aminti toate gândurile pe care le-am avut noaptea trecută, toate fiind despre Niall.

A fost atât de drăguț cu mine și și-a arătat o latură pe care sunt sigură că nu știa că o are; cel puțin nu am știut că este așa în perioada în care am fost prieteni, și mai mult, când l-am văzut pentru prima dată după un timp atât de lung și s-a comportat ca un idiot extrem umilindu-mă, atunci nici măcar nu m-am gândit că va ajunge să se schimbe oarecum, că va reajunge să fie o persoană atât de importantă pentru mine.

Nici măcar nu îmi vine să cred că acum noi doi suntem împreună. Oficial. Sper doar că nu ne-am grăbit, sper că totuși va dura și nu vom sfârși din nou în a numai vorbi unul cu celălalt.

Împing aceste gânduri în fundul minții, nu e vremea să mă gândesc la așa ceva, nu acum.

Mă dau jos din pat și deschid geamul pentru a aerisi camera, aici fiind un aer încins. Decid apoi să merg să îmi fac un duș și să îmi spăl părul, alegându-mi deci câteva haine curate din dulap.

După ce mă îmbrac în perechea de colanți negri și puloverul larg îmi usuc părul și îl prind apoi într-un coc dezordonat. Nu știu ce planuri am pentru azi, iar devreme ce Niall nu a sunat și nu a mai trimis niciun mesaj de aseară decid să îmi iau laptopul pentru a mă uita la câteva seriale. Probabil mama se află în bucătărie și își bea cafeaua citind ziarul sau vreo revistă, așteptându-mă pentru micul dejun; totuși nu vreau să dau ochii cu ea, nu când trebuie să îi explic unde am fost ieri plecată toată ziua. Știu cât de insistentă poate fi și știu că poate intra foarte ușor la bănuieli, chiar dacă am 19 ani este foarte protectivă când vine vorba de mine.

Sunt oarecum dezamăgită pentru că Niall nu a sunat și mă tem oarecum că s-a răzgândit și regretă că suntem acum împreună. Sper doar ca nu ăsta să fie motivul, la naiba Jess, nu te mai gândi atât.

“ Jess? Jess! “ aud vocea mamei răsunând de pe hol.

Nu am nici cea mai mică idee de cât timp mă strigă, am fost mult prea captivată de episodul ce se derulează încet pe micul ecran al laptopului.

“ Da mamă? “ îi răspund.

“ Trebuie să cobori jos imediat, am o mare surpriză pentru tine! “ spune din senin, deschizând larg ușa camerei mele.

Ugh, oare ce i-a mai trecut prin minte acum.

„ Numai poate aștepta? Adică..sunt puțin ocupată. “

“ Haide, sunt sigură că te vei bucura. Te aștept jos, să nu întârzi! “ exclamă și închide ușa la loc, așa de repede încât a și deschis-o.

Mă ridic leneșă din pat și mă uit la ceas. Este abia 11:45, la naiba, ce poate fi așa important la ora asta? Cobor apoi scările și ajung aproape de living, de unde se pare că se aude toată vorbăraia. Pe măsură ce mă apropii pot distinge din ce în ce mai bine o anumită voce. Clipesc de câteva ori pentru a mă convinge că nu este doar în imaginația mea. La dracu, de ce a făcut asta.

Ajung în living și privirea mea se întâlnește cu privirea lui Niall, acesta având un zâmbet în colțul gurii. Ce naiba o fi fost în capul lui când a venit aici, când știa că părinții mei sunt acasă.

“ Oh, Jess, Niall s-a întors în oraș, nu e minunat?! “ exclamă mama, analizându-mă atent.

Habar nu am ce să spun.

“ Nu pari prea entuziasmată...” adaugă ea, strâmbând din nas.

“ Cred că e doar surprinsă să mă vadă, nu-i așa Jess? “ spune Niall ridicându-se de pe canapea, venind spre mine.

„ Mhm. „

“ Mi-a fost dor de tine. “ spune și mă îmbrățișează strâns.

Aproape pot să simt ochii mamei ațintiți asupra noastră și pun pariu că zâmbește satisfăcut. 

„ Dumnezeule, nici măcar nu pot să cred că ești aici! Parcă nu te-am mai văzut de secole! “ exclam încercând să par serioasă, dar sunt sigură că Niall a reușit să își dea seama că sunt sarcastică. Chicotește și se așează înapoi pe canapea, făcându-mi semn să mă așez lângă el.

“ Niall tocmai mi-a povestit despre timpul petrecut în America. “  îmi spune Lily.

“ Cred că ți-a fost foarte greu la început. “ i se adresează apoi lui Niall.

“ Nah, chiar deloc, defapt m-am bucurat destul de mult că am ocazia să cunosc locuri noi și persoane noi. America e un loc minunat. “ încearcă Niall să îi explice.

Cei doi continuă dialogul și vorbesc deschis, ca și cum ar fi ceva extrem de obișnuit, ceva ce ar face în fiecare zi. Oh da, uit partea în care eu și Niall am crescut împreună, în preajma familiilor noastre.

„ Voi merge să fac ceva de mâncare, vă las să discutați, aveți atât de multe de recuperat! “ spune mama și iese imediat din cameră zâmbind ascuns.

„ Nu ai nici cea mai vagă idee. “ spun sarcastic și îmi dau ochii peste cap.

În secunda următoare Niall își înconjoară mâinile în jurul taliei mele, apropiindu-mă și mai mult de el.

“ Vorbeam serios, chiar mi-ai lipsit. “ șoptește și mă sărută pe obraz.

“ Și tu mi-ai lipsit dar serios, ce dracu a fost în capul tău când ai venit aici?! “ șușotesc în speranța că Lily nu va auzi conversația noastră. Deja mă simt și mai prost că o mint, asta după ce i-am ascuns atâtea lucruri. 

“ Nu vreau să mă mai ascund...adică e timpul ca familia mea să știe că m-am întors, așa nu voi mai fi nevoit să mai stau în camera aia de hotel. “ spune.

“ Am crezut că te vei bucura? “ adaugă și mă privește serios.

“ Mă bucur doar că m-ai luat prin surprindere. “ îi zâmbesc și îl sărut pe obraz.

Nu știu dacă ar fi ok să ne sărutăm, mă refer...să ne sărutăm în adevăratul sens al cuvântului. Încă vreau să o luăm încet și în plus mama ar putea intra din nou aici din secundă în secundă.

“ Deci..mă gândeam, ce ai de gând să faci azi? “ mă întreabă nervos.

“ Habar n-am, să mă uit la filme? “

“ Mă gândeam că poate ai vrea să ieșim undeva? “

“ Vrei să mă întrebi dacă vreau să vin la o întâlnire cu tine, Horan? “ ridic din sprâncene.

„ Nu știu. “ mă tachinează.

“ Am impresia că știi perfect ce ai de gând să faci. “ îi răspund.

„ Rahat, bine, vrei să ieși cu mine azi? “ 

“ Jess, Niall, puteți veni în bucătărie acum, am pregătit ceva de mâncare! “ țipă mama din bucătărie. Doamne, de ce trebuie să ne întrerupă cineva de fiecare dată?!

“ Mmm, miroase bine. “ spune Niall ridicându-se rapid de pe canapea. Îmi dau ochii peste cap și încep să râd, mergând apoi amândoi spre bucătărie unde Lily deja ne așteaptă cu masa pusă. Sinceră să fiu...mi-au lipsit momentele ca astea. Mult.