Hidden Truth || Niall Horan F.F.

Chapter 53

* Din perspectiva lui Niall *

„ Am spus că trebuie să o lași în pace. “ spun printre dinți pe un ton amenințător așteptând un răspuns de la persoana din celălalt capăt al telefonului.

Știu că nu ar trebui să răspund la telefonul ei dar nu mă pot abține, la dracu știu că va fi nervoasă când va afla și va începe să țipe și să dea toată vina pe mine și pe faptul că sunt încăpățânat dar trebuie să înțeleagă că fac toate astea pentru a încerca să o țin departe de toate rahaturile pe care lumea le spune despre mine.

“ Și te aștepți ca eu să te ascult? Nu îmi e frică de tine, Horan, așa că îți pierzi timpul degeaba cu mine. „ răspunde Harry pe un ton la fel de amenințător și simt cum sângele îmi fierbe în vene.

La dracu Niall, calmează-te, nu vrei să îți pierzi controlul și să faci Dumnezeu știe ce.

“ Nu ai de ales Styles, las-o în pace și încetează să mai stai prin preajma ei altfel jur că nu se va termina bine  pentru tine. “ îl ameninț și simt nevoia de a lovi ceva imediat.

“ Știu că ascunzi ceva. Și crede-mă, nu mă voi opri până când nu voi afla ce ascunzi. “ spune și atenția îmi este distrasă de niște pași care se aud pe hol iar inima începe să îmi bată cu putere.

“ Mult succes atunci. “ scuip și închid imediat apelul, ștergându-l apoi pentru a nu-i da de bănuit lui Jess. Sper doar că nu m-a auzit, totul merge atât de bine acum între noi și chiar nu am dispoziția necesară pentru a ne certa din nou.

“ De cât timp stai acolo? “ o întreb când o văd stând în pragul ușii, privindu-mă și inima începe să îmi bată cu putere, dacă a auzit tot ce am vorbit cu Harry? Nu, e imposibil, nu ar fi fost atât de calmă, sigur m-ar fi pălmuit sau ar fi încercat să facă ceva.

“ Nu de mult timp, stai liniștit. “ spune și respir ușurat, făcându-i apoi semn să se așeze în poala mea.

“ E ciudat știi, să ne ascundem așa. “ îmi șoptește.

“ Știu, știu. Dacă tatăl tău nu ar fi fost acasă atunci ai fi putut să îmi strigi numele până ne-ar fi auzit vecinii. “ râd încercând să uit de starea mea de mai devreme iar Jess își dă ochii peste cap, râzând  și ea în final. E atât de adorabilă când face asta.

“ Ești așa de frumoasă. „ îi șoptesc și îi pun mâna pe bărbie, mângâind-o ușor. Ador să fac asta.

Vorbesc serios, chiar vorbesc serios. Totul la ea este perfect și ar trebui să mă consider norocos că ea e a mea, că sunt singurul care o poate atinge, că sunt singurul care se poate bucura în totalitate de ea în timp ce nimeni altcineva nu poate. Dar știu că nu o merit, iar lucrul ăsta mă roade de ceva timp. Am făcut prea multe lucruri rele și știu că voi fi nevoit să o fac în continuare, iar când va afla sunt sigur că nu va putea să mă ierte...

“ Niall…ce s-a întâmplat noaptea trecută? “ spune trezindu-mă la realitate, iar gândul mă duce la coșmarul de noaptea trecută.

Nu, chiar nu e necesar să avem discuția asta.

“ Nimic. “ răspund și îmi mut privirea în altă parte, știu că nu mă crede dar trebuie să înțeleagă că nu pot să vorbesc despre asta. Nu încă.

 “ Spuneai continuu că îți pare rău și erai transpirat tot, Niall, asta nu poate însemna nimic. „ insistă și acum e unul din momentele alea în care îmi doresc ca ea să nu fi fost atât de încăpățânată.