Hidden Truth || Niall Horan F.F.

Chapter 83

* Din perspectiva lui Niall *

Încă o zi a trecut fără să o văd pe Jess, și ironic e faptul că eu am crezut că, odată cu trecerea timpului mă voi obișnui cu faptul că nu va mai fii o obișnuință să o văd zi de zi, că nu mă voi mai trezi în unele dimineți cu ea în brațe, sau că nu îi voi mai auzi vocea atât de constant. Dar totul se petrece exact pe dos, în sensul că, cu fiecare secundă care trece viața mea devine un calvar, un adevărat iad și îmi lipsește din ce în ce mai mult, încât lipsa prezenței sale lângă mine mă înnebunește.

Mă sprijin de mica măsuță din sufragerie, scuturând puternic din cap, oftând adânc în speranța că imaginea Jessicăi va dispărea din mintea mea chiar și pentru o secundă, lăsându-mi timp să îmi limpezesc gândurile. Dar lucrul ăsta e imposibil, având impresia că îi simt chiar și parfumul acesteia lângă mine, acest sentiment ajungându-mi chiar și până în măduva oaselor.

“ Ai o zi de rahat? “ îi aud vocea lui Liam dintr-o dată și îmi întorc capul doar pentru a-l vedea trântindu-se pe canapea, privindu-mă cu un rânjet în colțul gurii. Stau de câteva zile la el pentru că nu știu ce altceva aș putea să fac iar acasă nu pot merge pentru că știu sigur că părinții mei m-ar bate la cap non-stop în legătură cu cearta dintre mine și Jess, sau în legătură cu comportamentul meu. Așadar nu am de ales, aceasta fiind singura soluție.

“ Am o viață de rahat. “ oftez și râd puțin forțat, așezându-mă pe un fotoliu undeva în apropiere de canapea. Poate suna ciudat dar sunt oarecum bucuros că am măcar cu cine să vorbesc după seara aia, și chiar dacă Liam poate fi enervant uneori sau alteori obsedat să ajute pe toți din jurul lui, e o persoană bună și un prieten adevărat.

 “  O să fie bine, frate. O să vă împăcați până la urmă, toată lumea știe că nu puteți sta departe unul de celălalt. “ rostește privindu-mă atent, privirea căzându-i apoi pe ecranul plasmei și se încruntă atunci când vede că a ratat câteva minute dintr-un meci de football.

“ Nu știu...” îmi dau ochii peste cap și șatenul râde, parcă observând că acest subiect mă irită.

„ Sunteți atât de încăpățânați, amândoi! „ râde.

Urmează câteva minute în care camera este umplută doar de sunetul vocii comentatorului  de la meci, timp în care mă găsesc privind în gol, gândindu-mă la nimeni alta decât Jess. Gândindu-mă dacă este corect ceea ce fac, dacă nu cumva ar trebui să procedez altfel.

“ Știi, un singur lucru nu înțeleg. „ îl aud pe Liam spunând în momentul în care prima repriză se termină, ridicându-se în capul oaselor, ochii săi întâlnindu-se imediat cu ai mei și pot vedea cât de serios și concentrat este. În unele momente mi-aș dori să pot fi ca el, jur, să pot gândi clar, limpede și să nu acționez din impuls, să nu am acea dorință de a răni fizic pe oricine care mă calcă pe nervi.

 Dau din cap și aștept să continue, toată atenția fiindu-mi îndreptată asupra lui.

„ Nu înțeleg de ce nu i-ai spus de seara aia nenorocită, de faptul că Louis și Anna au drogat-o. Nu cred că e bine să îi ții asta ascuns, la dracu, Niall, nu crezi că merită să știe că nu te-a înșelat?! “ spune imediat și capul îmi cade greu în jos, cuprinzându-l în palme. Îmi masez tâmplele câteva secunde bune și iau o gură mare de aer, simțind toată acea presiune în tot corpul imediat cum îmi aduc aminte de petrecere.

“ Nu știu ce să fac, Liam! Știu că are tot dreptul din lume să știe asta, drace, chiar știu dar mă gândesc că, poate dacă ea crede că m-a înșelat și că o urăsc o să poată să treacă peste mine și eventual își va putea continua viața liniștită pentru că, să fim serioși, tot ce am putut vreodată să fac a fost să o fac să sufere. Și urăsc sentimentul ăsta atât de mult, urăsc să știu că eu sunt motivul pentru toate lacrimile care i se scurg pe obraji. „ spun aproape fără să respir și Liam rămâne tăcut o vreme, parcă pentru a-mi cântări vorbele. Dar în momentul în care își deschide buzele pentru a spune ceva un anumit zgomot se aude de la intrarea în sufragerie și capetele noastre se îndreaptă în acea direcție, rămânând șocat și uimit, simțind cum inima e aproape să îmi sară din piept.