Hidden Truth || Niall Horan F.F.

Chapter 13

Tot drumul spre casa lui Kate este cât se poate de tăcut, poate chiar prea tăcut. În mașina lui Harry tot ce se poate auzi sunt suspinele lui Kate și respirațiile apăsate ale lui Harry și Caroline.

Niall nu înceatează să îmi părăsească gândurile, și oricât îmi doresc să nu mă mai gândesc la el, să le împing undeva într-un colț îndepărtat al minții nu pot. Este ca și cum ar fi prezent peste tot, dar nu îl pot vedea, până și parfumul său a rămas întipărit în hainele mele.

Tresar atunci când motorul mașinii se oprește și mă găsesc singura rămasă în mașină, Harry deschizându-mi ușa și așteptându-mă să cobor. Scutur ușor din cap și pășesc pe trotuar, vântul rece fâcând imediat contact cu pielea mea, dându-mi fiori pe șira spinării.

“ Mulțumim că ne-ai adus, Harry. “ spune Caroline și îi zâmbește, apoi se întoarce pe călcăie și intră în locuință, urmată de Kate. Îl mai privesc încă odată și îi mulțumesc, apoi încerc să fac și eu același lucru ca și fetele dar un șoptit pierdut în vânt mă oprește.

“ Jess..”

“ Da, Harry ? “ întreb întorcându-mă, astfel că privirile noastre se întâlnesc.

„ Erm..ăh..care a fost treaba cu Niall ? Nu știam că s-a întors, nu știam că încă ții legătura cu el..” mă întreabă.

Niall. De ce totul se rezumă la Niall ?

“ Nu am mai ținut legătura cu el, până acum..” șoptesc.

“ Se petrece ceva între voi ? Mă refer...părea destul de interesat de tine.“ spune privindu-mă adânc în ochi.

Se petrece ceva între noi ? Cum a ajuns Harry la concluzia asta ? Adică.. nu s-a întâmplat nimci între noi, nu în fața lor. De ce are impresia asta ?

“ N-nu. Eu cu Niall nici măcar numai suntem prieteni.“ mormăi și încerc să procesez ce tocmai am spus. Eu și Niall numai suntem prieteni. De ce mă doare să spun acest lucru ? Adică.. până acum o săptămână părea că totul era bine, credeam că Niall.. făcea parte din domeniul trecutului. De ce mă simt așa acum, de ce simt acest gol în stomac când vine vorba de el ?

„ Oh, bine atunci.“ îmi răspunde Harry. “ Eu am să plec, ne mai vedem. “ spune și se pregătește să plece, dar ceva îi atrage atenția. Se uită insistent la gâtul meu, și nu înțeleg de ce. Îmi cobor privirea în jos și observ semnul pe care mi l-a lăsat Niall, care se vede și mai bine în lumina corpurilor de iluminat de pe stradă.

Oh. După momentul nostru și după ceartă, am uitat complet să îl acopăr cu părul. Harry se apropie de mine și îmi pune mâna pe umăr, degetul său mare atingând locul vânăt.

„ C-ce e asta ? Niall..Niall ți-a făcut semnul ăsta ? “

Această întrebare mă prinde nepregătită și nu știu ce să răspund. Mă dau cu un pas în spate și îmi dau tot părul pe partea cu pricina, încercând să mă dezmeticesc.

“ Jess, nu vreau să mă înțelegi greșit, nu vreausă fii rănită. Ți-am mai spus, ești ca o soră pentru mine. Mie poți să îmi spui orice.“ continuă.

„ C-cum poți să crezi că mi l-a făcut Niall ? Ți-am mai spus, între noi nu e nimic, absolut nimic. Probabil m-am lovit, nu știu, e prima dată când îl văd. „ spun încercând să par sigură pe mine și afișez un zâmbet care bineînțeles că e fals.

Harry deschide gura pentru a mai spune ceva, dar pe moment se pare că l-am convins așa că își ia la revedere de la mine și pleacă.

Intru în casă având mâinile reciși mă întâmpină Caroline cu o cană de ceai în mână. Deja s-a schimbat de rochie și observ că s-a și demachiat, făcându-mă să mă întreb câte minute am stat de vorbă cu Harry, afară.