Hidden Truth || Niall Horan F.F.

Chapter 50

“ Mă bucur că ai venit, începusem să cred că numai vrei să fi prin preajma mea deloc. “ râde Harry afișându-și gropițele, făcându-mi semn să intru odată înăuntru.

Au trecut două zile de la întâlnirea mea cu Niall și mă întreb oare dacă nu am făcut ceva greșit pentru că nu l-am văzut deloc de atunci. Poate sunt prea paranoică, sau dimpotrivă poate îmi e prea dor de el dar nu pot ajuta aceste sentimente. Știu că acum suntem împreună și probabil m-aș fi așteptat ca după întâlnire lucrurile să decurgă puțin diferit, să putem avea o relație normală dar apoi îmi aduc aminte că noi nu putem avea o relație normală, eventual ceva intervenind între noi. Niall mi-a dat mesaj ziua trecută că nu e sigur dacă ne vom putea întâlni în zilele astea, spunând că e ocupat, bineînțeles mesajul fiind însoțit cu un ‘îmi e dor de tine’ .

Nu știu ce să cred și sper doar să nu se bage în vreo altă problemă, sunt oarecum speriată deoarece după ce l-a bătut pe acel tip îmi dau seama defapt că nu prea își poate stăpâni temperamentul, lucrul ăsta făcându-l clar de multe alte ori. 

La naiba, nu știu de ce mă gândesc atât de mult la toate astea, nici măcar nu știu de ce exagerez și mă gândesc mereu la ce e mai rău. Poate chiar e ocupat, adică nu prea și-a văzut părinții în ultima perioadă și poate vrea să petreacă puțin timp cu ei? 

Asta trebuie să fie, îmi spun.

Am fost trezită în dimineața asta de apelul lui Harry și practic mi-a ținut o teorie lungă de o jumătate de oră în care mi-a spus că a crezut că mi s-a întâmplat Dumnezeu cine știe ce de nu am mai dat niciun semn de viață și că sunt obligată să petrec puțin timp cu el azi, date fiind circumstanțele din ultimul timp. Nu am putut face altceva înafară să râd tot timpul de el și de glumele pe care le face, nu neapărat bune. Știu că e îngrijorat și sinceră să fiu chiar îmi lipsește, în ultimul timp ne-am răcit considerabil și mare parte din vină este a mea, defapt nici nu știu dacă sunt vinovată, probabil sunt pentru că mi-am îndreptat absolut toată atenția către Niall și am uitat complet de prietenii mei.

“ Nu aș putea face asta vreodată, Styles. “ râd și îmi pun mâna pe umărul său, încercând să îl împing ușor.

“ Vorbesc serios, chiar mi-ai lipsit. Dar presupun că ar cam trebui să mă obișnuiesc devreme ce e puțin probabil să mergem împreună la același colegiu. “ spune și îi zâmbesc compătimitor.

“ Și mie mi-ai lipsit, dar hei, până nu vin scrisorile de admitere mai avem timp destul pentru a-l petrece împreună. Și cine știe, poate chiar vom fi admiși la același colegiu. “ îi fac cu ochiul și râde, trecându-și mâna prin păr, aranjându-și buclele.

Știu că mai sunt doar câteva luni până când va trebui să plec de aici pentru a merge la colegiu, fie că vor fi și câteva ore distanță. Gândul ăsta îmi creează un nod în stomac, cum dracu nu m-am gândit la asta mai devreme? Știu că totul va lua o întorsătură ciudată și neprevăzută când Niall va afla asta, și mai ales știu că nu va vrea să vină cu mine. Încerc să îmi împing gândurile astea în fundul minții pentru că nu fac decât să găsesc aspecte rele și să îmi fac și mai mult rău.

“ Cum o mai duci? Pari cam abătută, nu știu...” spune, de pe față dispărându-i orice urmă de amuzament.

“ Sunt bine, sunt doar puțin obosită. “ mint.

Defapt mint parțial, doar îi ascund partea în care eu și Niall suntem împreună, asta după ce Niall l-a bătut pe George iar eu a trebuit să merg să îl caut într-un loc necunoscut mie pentru a îi cere socoteală dar în final totul a luat o întorsătură imensă. Deci da, sunt bine.