Hidden Truth || Niall Horan F.F.

Chapter 74

Ochii mi se deschid brusc, făcând un imediat contact cu firișoarele de lumină ștearsă care pătrund prin sticla geamului camerei mele. Îmi flutur genele de câteva ori până să mă dezmeticesc, simțind că parcă nu m-am odihnit destul ținând cont de faptul că ziua trecută am ajuns destul de târziu acasă după neașteptata ieșire cu Niall, Kate, Liam și mai ales Louis, care, spre surprinderea mea a continuat fără vreun eveniment major care să creeze consecințe.

Reușesc să mă ridic, sprijinindu-mă în coate și îmi dau tot părul pe spate, netezindu-l, astfel încât nicio șuviță rebelă să mai apară pe fruntea mea ca să îmi blocheze privirea. Înjur printre dinți atunci când simt telefonul vibrând necontrolat sub pernă, făcându-mă să tresar și îl iau rapid, apărându-mi un zâmbet imens pe față atunci când îi văd numele lui Niall pe ecran.

* Diseară la 8 vin să te iau de acasă, am o surpriză pentru tine. Sper că nu te-am trezit, apropo. Te iubesc. xx *

Îi citesc mesajul fără să respir și instat mintea mea o ia la goană, gândindu-se la posibilele evenimente ce se vor întâmpla. Știu că ar fi trebuit să mă obișnuiesc deja cu Niall și cu surprizele sale, dar de fiecare dată când el pregătește vreo ieșire mă simt de parcă  sunt nouă în toate astea, mă simt de parcă cu el descopăr lucruri noi, sentimente noi.

* Bine, am să încerc să nu întârzii. Ce pregătești de data asta, Horan? * îi trimit și aștept cu zâmbetul pe buze răspunsul, chiar dacă știu că nu îmi va spune ce are de gând să facă nici în ruptul capului. Pentru câteva minute bune nu mai primesc niciun mesaj și decid să încep să îmi fac curat în cameră pentru a-mi ocupa timpul, emoțiile crescându-mi cu fiecare minut ce trece. Reușesc să mă relaxez într-un final și uit să îmi mai verific telefonul, amintindu-mi că aștept un mesaj de la Niall abia ce termin de făcut curățenie și după ce mănânc micul-dejun.

 * Nu îți pot spune dar fac pariu că îți va plăcea la nebunie. Și ai face bine să porți o rochie, chiar dacă știu că abia voi putea să mă abțin să îmi țin mâinile departe de tine. * îmi dau ochii peste cap când mă gândesc că a avut acel rânjet pe față în momentul în care a scris mesajul. 

* Am să încerc să văd ce pot face. Ne vedem diseară, te iubesc. * și tastez cu repeziciune un alt mesaj, găsindu-mă apoi în ipostaza de a număra efectiv minutele ce trec până se face seară, căpătând o stare de nervozitate și anxietate în același timp.

Ziua trece destul de repede spre surprinderea mea și aproape că nici nu îmi dau seama când se face după-amiază. Am reușit în tot acest timp să fac curat aproape în toată casa vrând să o scutesc pe mama să facă acest lucru, oricum astăzi nu a fost acasă și nu am nici cea mai mică idee unde a fost plecată dar nu am de gând să insist pe tema asta sau să spun ceva care o să o deranjeze. Sunt conștientă de faptul că s-a produs o răcire din partea mea dar nu pot ajuta cu nimic, încă am nevoie de timp să mă obișnuiesc pentru ce a făcut și am nevoie de timp să îmi dau seama de tot ce s-a întâmplat între părinții mei. Aș vrea să îl sun pe tata, vreau măcar să îi dau ocazia să îmi explice de ce a făcut acel gest dar mă gândesc că voi face acest lucru degeaba și nu voi face nimic mai mult decât să complic lucrurile.

De asemenea, și Kate m-a sunat plângând de bucurie spunând că i-a sosit și ei scrisoarea de admitere, fiind extrem de bucuroasă că am intrat amândouă și că acum putem fi colege de cameră, după spusele ei. Am ales să nu îi spun deocamdată că planurile mele sunt total diferite, astfel încât atât eu cât și Niall vrem să ne închiriem un apartament în apropiere de campus pentru a nu fi nevoiți să stăm cu alte persoane în acele camere minuscule sau să facem dușuri la comun.

Se face ora șase după amiaza când încep să mă pregătesc, gândurile mele fixându-se doar asupra frumosului meu iubit și a surprizei pe care o pregătește. Mă decid să îi fac pe plac și să port rochie, alegând în final una pe care am luat-o nu cu mult timp în urmă, gri în partea de sus, fără mâneci, iar în partea de jos fiind neagră și puțin umflată, ajungându-mi până deasupra genunchilor. Mai adaug niște mărgele negre la gât și îmi caut apoi un plic de aceeași culoare, începând apoi să îmi fac machiajul, la care nu mă complic prea rău. Îmi dau cu puțin fond te ten, fard negru și tuș, completând cu rimel și un ruj foarte deschis la culoare, roz pal care îmi conturează buzele aproape perfect. În momentul în care termin este deja opt fără un sfert și inima începe să îmi bată cu putere doar la gândul că Niall va fi aici în câteva minute pentru a mă duce într-un loc total necunoscut mie, gândul că nu știu ce mi-a pregătit scoțându-mă din sărite. Pun la punct ultimele detalii, mă încalț cu o pereche de botine negre destul de înalte și îmi iau cele necesare în plic, scriindu-i apoi un bilețel mamei în care îi spun că sunt plecată cu Niall și că nu știu sigur la ce oră voi ajunge acasă, asta bineînțeles dacă va ajunge ea înaintea mea.