Hidden Truth || Niall Horan F.F.

Chapter 60

Îmi iau la revedere de la Dylan și îl privesc pierzându-se prin mulțime, iar apoi atenția îmi este atrasă de Kate, Caroline și Zayn care l-au întors la masă. Îmi fac drum printre oamenii care se îmbulzesc în bar și, până să ajung la masă dau peste George, care are pe față un zâmbet imens și îl văd foarte entuziasmat.

„ Heii, cum ți s-a părut? Ne-am descurcat bine? O doamne, a venit atât de multă lume, adică nici măcar nu mă așteptam ca lumea să ne placă dar chiar părea să se distreze și presupun că deja vorbesc prea mult și bat câmpii dar sunt atât de fericit! „ exclamă și ia o pauză pentru a respira, iar ochii săi aproape că strălucesc de bucurie.

„ Ați fost geniali, nu îți fă griji. Poate într-o zi îmi voi cumpăra bilete la propriul vostru concert, cine știe. “ spun și fața acestuia se luminează și mai mult, zâmbetul său este larg scoțându-i în evidență gropițele.

„ Aș vrea eu să fie adevărat...” oftează. “ Dar oricum mulțumesc mult că ai venit și i-ai adus și pe restul, chiar aveam de puțin sprijin, altfel cred că aș fi leșinat chiar înainte să intru pe scenă. “ râde și își dă șuvițele de păr de pe frunte.

Se oprește pentru o secundă din a mă privi și scanează încăperea, privindu-mă apoi mândru.

“ Poate vom mai avea ocazia să ieșim cât mai curând, chiar îmi e dor să îmi petrec timpul cu un prieten. Doar că Niall gândește total diferit și presupune că fiecare băiat cu care vorbesc vrea să mă răpească și să mă țină doar pentru el. “ îmi dau ochii peste cap și imediat vreau să îmi pun mâna la gură pentru că am adus vorba de Niall, George nu știe de relația mea cu el și chiar dacă suntem doar prieteni sunt sigură că nu a uitat de ceea ce i-a făcut...

“ Niall? Vrei să zici că...ești cu el acum? „ mă întreabă uimit și în același timp foarte debusolat.

“ Mda. Știu că lucrul ăsta pare nebunesc dar...e adevărat. „ spun și acesta rămâne nemișcat timp de câteva secunde, privind parcă pierdut. Deschide gura pentru a spune ceva dar o închide imediat, în următorul moment dându-și din nou pe spate șuvițele de păr rebele de pe frunte.

“ Wow. Uite ce e, să nu crezi că o să te judec doar din cauză că amândoi știm ce s-a întâmplat ultima dată cu mine și el. Adică…ești destul de matură să îți fac propriile alegeri și sunt sigur că el chiar te face fericită, dacă ai lăsat totul în urmă. Sper doar să ai grijă de tine. „  îmi zâmbește și mă clatin ușor, reacția sa uimindu-mă total. 

M-aș fi așteptat să se supere pe mine sau măcar să mă tragă la răspundere, așa cum a făcut Harry, dar...nu a făcut asta, ceea ce mă uimește și mai tare.

“ Mulțumesc. Înseamnă mult pentru mine. “ spun și fac un pas în față pentru a-l îmbrățișa, apoi îmi spune că trebuie să se întoarcă să strângă echipamentul.

Mai arunc încă odată o privire asupra încăperii în speranța că Niall se va întoarce și își va cere măcar scuze, dar lucrul ăsta deocamdată nu se întâmplă. Nici măcar nu știu de ce a reacționat așa când m-a văzut cu Dylan, nici măcar nu înțeleg de ce continuă să joace aceste jocuri idioate după care, de fiecare dată, ajungem să țipăm unul la celălalt. Am obosit să mă tot cert...

“ Jess, ești în regulă? “ mă întreabă Kate imediat ce mă observă.

Aceasta stă în poala lui Zayn și el are mâinile înconjurate în jurul taliei sale și mă simt oarecum ciudat pentru că nu sunt sigură dacă eu și Niall ne vom putea comporta vreodată așa. Știu că odată ce am acceptat să fiu împreună cu el mi-am asumat anumite riscuri și știam că nu totul va fi roz, chiar dacă speram că totul va fi așa. Dar câteodată chiar vreau o relație normală în care să nu existe certuri în fiecare zi, în care să nu ne ascundem lucruri unul față de celălalt. Chiar fac o greșeală că vreau asta?