Hidden Truth || Niall Horan F.F.

Chapter 81

* Din perspectiva lui Niall *

Ochii mi se deschid brusc, particulele de lumină ce pătrund prin jaluzelele destul de deschise la culoare deranjându-mi privirea, făcându-mă să clipesc în repetate rânduri până când devin obișnuit luminii. Înjur printre dinți, mormăind în momentul în care îmi dau seama de durera puternică de cap pe care o am, ducându-mi mâna la tâmplă, masând-o ușor cu degetele până când îmi pierd complet răbdarea. Mă simt atât de ciudat și de amețit încât am impresia că nici nu pot sta pe propriile picioare, luându-mi câteva minute până când mă pot ridica de pe canapeaua asta nenorocită. Îmi sprijin capul în palme și aștept încă alte câteva minute în care încerc să îmi aduc aminte ceea ce s-a întâmplat noaptea trecută, motivul pentru care am băut atât de mult.  Mă ridic într-un final în capul oaselor și abia atunci îmi dau seama că nici măcar nu sunt la mine acasă, ci în sufrageria lui Liam, motivul pentru care mă aflu aici rămânând total în ceață, la fel ca și mintea mea care pare să fie întoarsă cu susul în jos.

Reușesc să merg până în bucătărie, împiedicându-mă pe parcurs de propriile picioare și simt o stare de greață parcă interminabilă, mirosul ce provine din hainele mele care încă duhnesc a alcool amplificând-o. Din nefericire mica bucătărie este goală, al dracului de goală și tot ce pot sa fac este să dau un pahar de apă pe gât împreună cu câteva pastile păstrate de Liam pentru orice eventualitate, sprijinindu-mă de corpul de bucătărie cu ambele mâini, lăsându-mi capul să cadă greu în jos, timp în care oftez adânc. Și în momentul ăsta îmi apar mici frânturi din noaptea precedentă, mici frânturi legate de ceea ce s-a întâmplat la petrecere. Jess. La dracu, am fost atât de preocupat cu durerea asta insuportabilă încât am uitat complet de ea. Ultimul lucru pe care mi-l amintesc este momentul în care am lăsat-o pe holul casei lui Louis, plecând cu acesta în grădină unde am băut destul de mult, fără să știu însă de ce. Jessica a fost prezentă continuu în gândurile mele și îngrijorarea mea creștea pe minut ce trece, dar de fiecare dată când voiam să plec Louis mă oprea, dându-mi încă o sticlă de băutură.

Trec atât de repede de la o stare la alta încât mintea mea o ia la goană, începând să mă panichez extrem de repede și să simt cum sângele îmi năvălește în obraji, dându-le o culoare destul de ciudată. Însă în momentul în care vreau să plec dracului de aici, să văd dacă Jessica e bine, Liam își face apariția privindu-mă puțin amuzat dar în același timp, în spatele zâmbetului său îi pot citi îngrijorarea.

“ Jessica e bine? “ intreb cu repeziciune, simțind cum toate simțurile mele se trezesc la viață și cum inima își bate joc de mine, bătând nebunește.

“ Yep, e în siguranță acum, e acasă. Ce îți amintești de noaptea trecută? “ mă întreabă, schimbând subiectul. Se pare că știe mult mai multe iar faptul că nu îmi pot aminti nimic mă face să mă simt atât de...inutil.

“ Asta e problema, Liam! Nu îmi pot aminti nimic, nu am nici cea mai mică idee ce s-a întâmplat și nici măcar nu știu unde mi-a fost capul de am băut atât de mult! “ exclam și îmi arunc mâinile în aer, frustrat.

“ Îți voi povesti totul, dar mai întâi trebuie să te schimbi de hainele astea. Am căutat câteva haine curate de ale mele, sunt în camera mea. “ răspunde cât de calm poate.

“ Ugh, bine. “ mormăi și îmi dau ochii peste cap, îndreptându-mă cu repeziciune către camera sa. Îi găsesc pe pat hainele și le îmbrac cu repeziciune, respirând ușurat în final atunci când nu mai sunt nevoit să inhalez continuu mirosul ăla nenorocit de băutură.

Mă întorc după câteva minute în sufragerie, găsindu-l pe Liam întins pe canapea, mutând canalele televizorului discret, ecranul devenind apoi negru atunci când mă observă. Îmi trec mâna prin păr, netezindu-l, ducându-l pe spate și trag puțin de el în semn de frustrare, așteptând ca Liam să vorbească odată.