Hidden Truth || Niall Horan F.F.

Chapter 55

“ Am făcut-o pentru că te iubesc, Jess. Nu am crezut că asta va fi posibil vreodată dar te iubesc. “

Ochii mi se măresc la auzul acestor cuvinte și e nevoie să clipesc de câteva ori pentru a realiza că nu visez, că totul este real. Inima îmi bate cu putere, stă parcă să iasă din piept și mâinile au început să îmi tremure. Sunt șocată, uimită, copleșită și nici măcar nu îmi vine să cred că ceea ce a spus Niall e adevărat. Nici măcar nu pot gândi clar, gândurile mele fiind învălmășite, fiind haos în mintea mea.

Am făcut-o pentru că te iubesc, Jess.

Ceea ce a spus Niall se repetă continuu în mintea mea și pentru câteva momente uit total de prezența sa. Buzele îmi sunt între-deschise și, oricât aș vrea să spun ceva, nu îmi iese absolut niciun cuvânt pe gură. Totul s-a întâmplat atât de repede și am fost lăsată fără cuvinte. Nu îmi vine să cred că într-un timp atât de scurt, el, Niall, s-a schimbat atât de mult față de mine, iar acum iată-l, stând în fața mea, spunând că mă iubește. Dar eu...nu sunt sigură ce aș putea să îi spun. Da, e adevărat, am sentimente puternice pentru el dar nu m-aș fi gândit vreodată că ar fi vorba aici despre iubire, iar acum că știu că el simte asta pentru mine, că mă iubește, toate acestea mă sperie.

„ Jess...” șoptește privindu-mă parcă disperat să audă înapoi aceste două cuvinte dar nimic nu îmi iese pe gură. Ochii îmi sunt în continuare mari și respirația îmi este greoaie și oricât de mult aș vrea să îi spun că și eu simt la fel există o mică reținere care mă împiedică să fac asta.

Acum, că totul s-a întâmplat atât de repede nu am absolut nicio idee cum mă simt iar gândul că l-aș putea iubi mă sperie, nu aș fi crezut niciodată că se va ajunge la acest lucru. Poate mă tem să recunosc, adevărul e că sunt al naibii de speriată că odată ce îi voi spune cuvintele după care tânjește atât de mult voi fi părăsită, lăsată baltă. Nu vreau să se întâmple asta, iar pe deasupra vreau să fiu sigură de mine, de sentimentele mele, am nevoie să îmi pun ordine în gânduri…

“ Nu simți la fel, nu-i așa? “ zice având o voce retrasă și pot vedea cum privirea sa se umple de dezamăgire.

“ Niall, nu e vorba de asta, eu…” încep să spun dar mă întrerupe, ridicându-se brusc de pe pat și aruncându-și mâinile în aer.

“ Îmi pare rău Jess, nici măcar nu știu la ce mă gândeam când am spus ceea ce am spus mai devreme, trebuia să știu că nu simți la fel! “ spune disprețuitor, ochii săi albaștrii fiind ațintiți asupra mea.

Modul în care mă privește mă face să simt fiori reci pe șira spinării.

“ Niall, te rog, ascultă-mă. “ șoptesc dar acesta nu se potolește, respirația îi este acum accelerată și se plimbă nervos de colo colo, având pumnul încleștat.

“ Până la urmă de ce ai iubi un nenorocit ca mine? Am fost așa prost că am crezut, măcar pentru o secundă, că simți la fel. Nici măcar nu merit să mă privești, la dracu Jess, nu știu ce aș putea face mai mult de atât. “ spune rece și se oprește pentru o secundă, privind în gol.

Mă ridic de pe pat și mă apropii ușor de el, corpurile noastre ajungând la câțiva centimetrii depărtare. La început refuză să mă privească în ochi dar o face într-un final. Tresare atunci când îi pun mâna pe obraz și prima sa reacție este de a o da la o parte, dar renunță și la acest gând, rămânând în fața mea fără să se mai miște, fără să mai spună nimic.

“ Chiar am sentimente pentru tine, Niall, dar trebuie să înțelegi că este greu pentru mine să procesez totul momentan. Tot ce îți cer e să ai încredere în mine…”