Hidden Truth || Niall Horan F.F.

Chapter 25

“ Jess ? “ șoptește George și mă privește atent, reușind să îi citesc pe față o urmă de îngrijorare. Îi zâmbesc slab și prin minte îmi trec zeci de gânduri, dar nu reușesc să îi spun nimic.

“ Ce cauți aici ? Eși bine ? Mi-a spus Caroline că ai plecat, asta printre niște chestii în legătură cu niște călugărițe, cred că e beată. “ râde și se apropie de mine cu câțiva pași.

“ D-da, eu.. eu numai pot sta. “ încerc să explic dar văd că nu este mulțumit de răspunsul meu și continuă să se apropie de mine. Închid ochii pentru câteva secunde și trag aer în piept, încercând să mă gândesc la niște explicații. În tot acest timp îmi doresc ca Niall să nu își facă apariția, sunt sigură că știm cu toții cum se va termina asta..

„ E.. e din cauza sărutului ? Îți jur, nu sunt supărat pe tine, poate doar am înțeles eu greșit..” șoptește și umple golul dintr noi, acum stând doar la câțiva centimetrii distanță de mine. Îi pot simți respirația accelerată și îmi doresc ca acest moment să se încheie cât mai repede.

„ N-nu..nu e din cauza asta. Eu doar.. Eu nu mă simt prea bine. “ mă bâlbâi încercând să găsesc o scuză.

“ Oh. Okey. Dar vreau să știi că m-am distrat alături de tine și nu m-ar deranja dacă am ieși și altădată. „ șoptește și se apropie pentru a mă pupa pe obraz, dar în același moment este tras brusc înapoi. Respirația mi se taie, știind perfect ce are să urmeze.

“ Poftim ?! Voi doi să mai ieșiți ?! Nici vorbă. “ spune Niall pe un ton amenințător și se pune în fața mea, încercând să îl intimideze pe George.

Acesta stă în fața noastră și ne privește confuz, neînțelegând ce se petrece. Stăm așa câteva momente, în tăcere, până când George își face curaj să vorbească.

“ Cine dracu te crezi să te bagi așa, între noi ? “ spune clar nervos.

Îl prind pe Niall de braț, încercând să îl calmez oarecum și să îl împiedic să facă ceva necugetat. Acum stau lângă el, gândindu-mă la metode de a opri această mare încurcătură.

Niall își umezește buza de sus cu limba și spune rece către George :

“ Cred că ar fi mai bine să pleci. “ apoi se întoarce către mine și îmi aruncă o privire ciudată. “ Jess, urcă în mașină. Acum. “ 

Deschid gura pentru a spune ceva dar îmi dau seama că nu este cel mai bun lucru pe care aș putea să îl fac. Îi dau drumul brațului său și mă îndrept spre partea cealaltă a mașinii, dar nu înainte ca George să spună dezorientat :

„ Ce naiba, Jess ? Ce dracu se întâmplă ?  De ce faci ce spune ăsta ? “ 

Trag aer în piept sperând ca Niall să nu sară la bătaie, știu că în ultimul timp a devenit destul de puternic și chiar mă tem pentru George.

„ Te rog, doar pleacă. O să fiu bine, ai încredere în mine. “ spun privindu-l compătimitor.

“ Dar.. “ începe să spună dar renunță imediat la idee. Mă privește dezamăgit și se întoarce pe călcăie, trecându-și mâna prin păr. Oftez ușurată fiind mulțumită că nu s-a terminat cu bătaie și mă urc în mașină, punându-mi ușor centura. Sunt urmată de Niall care trântește cu ușa, semn că este clar nervos. În mașină este o liniște apăsătoare, o liniște care parcă vestește ceva rău. Corpul îmi este străbătut de fiori și numai știu ce să cred, capul îmi vâjâie și mă tem că Niall își va vărsa toți nervii pe mine.

Învârte cheia în contact, pornind motorul. Îmi rezem capul de geam, nefiind capabilă să spun nimic, neștiind ce să spun astfel încât să nu deranjez. Dar se pare că deși nu vreau să creez o ceartă, el gândește invers..

“ Care parte din ‘ Ieși prima ca să nu ne vadă prietenii noștrii ’ nu ai  înțeles ?! „ spune pe un ton rece, neluându-și ochii de la drum.

„ Îmi pare rău eu.. eu nu am știut că George mă caută. Te așteptam și.. pur și simplu m-a văzut.. „ încerc să îi explic păstrându-mi calmul.

„ Prostii ! Nu vezi că te place ?! Dacă nu veneam aproape că vă sărutați acolo, iar tu nici măcar nu te-ai împotrivit ! “ ridică tonul și îmi trec mâna prin păr, masându-mi ușor apoi tâmplele.

“ Nu e adevărat, nu voia să mă sărute. „ susțin.

Oftează și înjură încet, iar apoi numai spune nimic. Restul drumului continuă să persiste această liniște apăsătoare, o liniște de mormânt care sinceră să fiu mă sperie și mă face să mă gândesc la tot felul de gânduri nu tocmai plăcute. Vreau să îi spun atât de multe lui Niall, să îl întreb atât de multe dar... sunt absolut sigură că toate acestea vor duce la o altă ceartă.

Fără să vreau gândul îmi zboară la.. motivul pe care l-a avut, la motivul pentru care nu a vrut ca atât prietenii săi cât și ai mei să ne vadă împreună. De ce se poartă astfel ? Am acceptat să împărtășesc un moment atât de intim cu el, iar acum.. totul a redevenit ca înainte. Niall a redevenit un nesimțit, un nesimțit de care sunt atrasă în cel mai ciudat mod.

Clipesc repetat, încercând să îmi scot imaginile din toaleta clubului din minte. Mă simt rușinată într-un fel, și oarecum regret ceea ce s-a întâmplat, dar în altă ordine de idei mă simt de parcă aș fi făcut lucrul corect. Îmi ridic capul de pe geamul mașinii și mă uit cu coada ochiului la Niall, care pare că s-a mai potolit. Aleg să nu spun nimic și să îmi verific telefonul. Îl scot ușor din geantă fără să fac zgomot și observ că am câteva mesaje de la Kate și unul de la Harry. Decid să nu le citesc și îmi vâr telefonul înapoi în geantă.

„ Jess mie.. îmi pare rău pentru ieșirea de mai devreme. Nu am vrut să țip la tine. “ șoptește Niall punându-mi mâna pe picior, uitându-se în ochii mei pentru câteva secunde apoi uitându-se din nou la drum.

# Okey, știu că este scurt acest capitol dar cam atât îmi permite timpul să scriu. Sper să vă placă, și vă mulțumesc încă odată că vă dedicați câteva minute din timpul vostru ca să îmi citiți povestea. Vă iubesc mult, sper să nu vă fi dezamăgit. <3