Hidden Truth || Niall Horan F.F.

Chapter 48

Au trecut câteva minute bune și Niall tot nu s-a întors așa că încep să mă îngrijorez. La naiba Jess, de ce te gândești întotdeauna la ce e mai rău? Oricum știu că Niall mi-a spus să rămân aici și să îl aștept dar mă cuprinde o stare ciudată iar toată muzica și toată hărmălaia o agravează, așa că tot ce vreau este să găsesc un loc liniștit și să rămân puțin pentru a-mi trage sufletul.

Găsesc în sfârșit un loc mai retras, iar muzica abia se mai aude deoarece nu e niciun carusel sau vreun stand prin apropiere, la fel cum nicio persoană nu prea se zărește prin acest loc. Îmi duc degetele la tâmple și le masez puțin, sperând că voi reuși astfel să mă mai relaxez, apoi îmi scot telefonul din buzunar în speranța că voi avea vreun apel de la Niall, în caz că s-a întors și nu mă găsește. Din nefericire nu am niciun mesaj sau apel iar mintea începe din nou să îmi zboare la fel și fel de chestii ciudate. E imposibil să mă fi lăsat aici, adică până la urmă de ce ar face asta când am avut o întâlnire perfectă și ne-am distrat împreună atât de bine?

“ O domnișoară așa frumoasă ca tine nu ar trebui să stea singură în locuri așa retrase. “ 

Sunt ruptă din gândurile mele de vocea unul băiat, defapt de cuvintele învălmășite pe care le scoate pe gură. E beat.

“ Sunt bine, mulțumesc. Nu e nevoie să îți faci griji pentru mine. “ îmi mușc buza; trebuie să mă car de aici.

“ Vorbeam serios, cine dracu știe ce ți s-ar putea întâmpla. “ spune rânjind și se apropie amenințător de mine.

În acest moment singurul lucru care îmi trece prin minte e să mă întorc pe călcâie și să fug de aici atât cât mă țin picioarele. Nu a fost o idee bună să plec din locul ăla, probabil Niall mă caută îngrijorat acum. Dar în momentul în care încerc să fac câțiva pași în speranța că mă voi îndepărta de acel tip acesta mă prinde de încheietura mâinii, trâgându-mă spre el într-un mod agresiv; inima îmi bate cu putere, parcă stă să iasă din piept. Încerc să îl împing în așa fel încât să păstreze distanța dar este prea puternic, iar privirea pe care o are pur și simplu mă sperie. Îmi ține încheieturile strâns într-o mâna iar pe cealaltă o folosește pentru a-mi mângâia obrazul, respirația sa amestecată cu mirosul de alcool bătându-mi în el. 

„ Ce naiba faci? Dă-mi drumul! “ comand și încerc să mă eliberez din strânsoare, dar fără șanse. La dracu, Niall, pe unde naiba umblii?!

“ Shht. “

“ Ești beat, doar dă-mi drumul altfel o să țip și vei avea probleme! “ spun ridicându-mi tonul dar imediat palma sa îmi acoperă gura, împiedicându-mă să mai scot vreun sunet.

“ Taci dracului din gură odată dacă vrei să scapi repede. “ îmi șoptește amenințător la ureche și își pune apoi mâna în jurul taliei mele, coborând ușor în jos.

Las să îmi scape un suspin care se pierde printre adierile vântului, nici măcar nu știu ce ar trebui să fac. Mă tem că, dacă aș încerca să îl lovesc se va enerva și mai tare și Dumnezeu știe ce îmi va putea face. Simt cum sângele îmi fierbe în vene și mă simt pur și simplu ca o stană de piatră, incapabilă să spun ceva sau să acționez.

„ Mmmm, ce avem noi aici. „ șoptește iar mâna sa se apropie amenințător de fundul meu.

„ Ajutor, cineva să mă ajute! “ țip cât mă țin puterile și îi pot vedea furia din privire. Sper doar ca cineva să mă audă, la dracu, nici măcar numai pot gândi limpede, vreau doar să scap de aici.

“ Jess? “ se aude o voce din depărtare și, prin toate gândurile care îmi trec acum prin minte abia îmi pot da seama dacă este realitatea sau imaginația mea.