Alături de tine [✔FINALIZATĂ✔]

Capitolul 6

Dupa o ora am auzit o masina oprindu-se in fata casei,trebuia sa fie curierul si da,am avut dreptate.Am iesit afara si am vazut un băiat tanar,scund,mult mai scund decat mine,cu parul cret si pielea palida

-Buna,eu sunt Marco..Tu trebuie sa fi Ava.
Imi vine sa rad,de unde imi stie numele?De ce e atat de incantat de sine?

-Da,eu sunt.Cutiile sunt in sufragerie,daca ai nevoie de ajutor cu ele imi poti spune.
A inceput sa rada si a plecat unde i-am indicat ca sunt cutiile.Probabil mama m-a mentionat cand a vorbit la telefon cu el,dar tot mi se pare ciudat.Dupa ce a carat toate cutiile am decis sa fac o plimbare de seara pana in padure,nu voi intra in ea,noaptea poate fi periculos dar o sa stau in marginea ei.Cine stie,poate o sa dau de Max pe acolo.
Am iesit afara si m-am pus jos langa un trunchi de copac de la marginea padurii.Ascultam cum păsările canta,se aud fosnete ciudate iar pe poteca din padure il zaresc pe Edward,prietenul lui Ryan.

-Ava?!Ce faci aici?Fata lui nu arata nicio expresie,e mit de uimire,se comporta de parca ar fi vazut o fantoma.Dumnezeule,daca as fi fost vreo lacusta gigantica nu l-as fi condamnat la expresia pe care o are acum pe fata.

-Aici stau,casa mea e acolo.Îi arat cu degetul spre balconul camerei mele,Ryan ce face?Nu l-am mai vazut de ceva timp.

-Pai,chiar acum ma duc sa ma intalnesc cu el si restul.
Hmm,oare ar fi o idee proasta sa ma auto invit?Sunt sigura ca Ryan nu se va supara.

-Pot veni?M-am cam plictisit sa stau singura..Incerc sa par trista,expresia fetei lui nu pare suprisa ci mai mult pare ca ii pare rau de mine..

-NU!...Uf,scuze doar ca Mia e bolnavă si are o boala contagioasă si sunt sigur ca Ryan nu vrea sa o iei si tu.Sper ca intelegi si ca nu o sa te superi..

-Era mai usor sa imi spui ca nu vrei sa vin..Daca Mia are o boala contagioasa,voi nu o luati?Tu nu o iei?Pana la urma e o boala contagioasă.

-Scuze Ava,trebuie sa plec.
Si a plecat,intr-o fractiune de secunda s-a facut nevazut in sânul padurii.E foarte ciudat.Nu stiu de ce dar simt cum padurea ma atrage din ce in ce mai mult.
Ma ridic si plec in casa,mama sta la bucatarie si bea o ceasca cu cafea ceea ce e ciudat avand in vedere ca e ora cinei aproape.
Aleg sa sar peste ultima masa si sa ma bag direct in pat,atipesc dar aud de jos râsete.
Ma ridic usor din pat si merg pana la primele trepte ale scarilor,ii vad pe Sebastian si pe mama cum stau la masa si bea cate un pahar de vin rosu.Plec in camera mea si ma bag in pat pana nu devin martor la ceea ce va urma,nici nu vreau sa imi imaginez acele imagini dar aminteri sa le vad pe viu,nu multumesc.