Capitolul 57: Ce s-a întâmplat?

1.4K 70 2
                                    

Bun,am plecat cu Ryan in pădure unde trebuia sa ne facem antrenamente.Trebuia sa fugim prin copaci,sa tragem cu arcul si sa ne cataram cat mai repede si cat mai bine posibil.

-Ma pricep mai bine ca tine

-Ba nu!

-Ba daa!

Cand m-am urcat in vârful unui brad 2 brațe reci si-au facut prezența pe umerii mei,ghearele infigandu-se in carnea mea frageda.Cand m-am uitat in sus sa vad că un vampir zbura cu mine.

-Lasă-ma jos nemernicule

-Ok

Si apoi mi-a dat drumul de la mii de metri,am cazut tipand.Am cazut intr-o tufa cu spini,ultimul lucru pe care l-am vazut a fost Ryan care alerga spre mine plângând si tipand.

Ryan deschide usa spitalului , frigul lovindu-ma din plin , chiar daca eram imbracata.Ryan ma strange mai tare in brate. Vad ca totul este acoperit de zapada care trece putin de glezna. Varcolacii din haita ma privesc uimiti. Majoritatea sunt imbracati in pantaloni scurti si maiouri. Incep sa tremur violent , Ryan panicandu-se si incepand sa mearga mai repede spre casa. Ajungem in scurt timp acolo. Mmm , e asa cald inauntru. Trecem pe langa living unde vad ca mobila si canapeaua erau schimbate.

- Ma enervasem eu si le-am cam distrus pe cele vechi. zice Ryan stanjenit.

Acum realizez ca niciodata nu l-am vazut pe Ryan atât de furios. Atat de furios incat sa distruga totul in jurul lui. Probabil ca se abtinea in jurul meu. Frumos din partea lui. Ryan merge spre scari , urcand pe ele spre camera noastra. Nu stiu de ce , insa mi-a fost dor de camera asta. Mai mult de pat. Ryan deschide cumva usa cu piciorul , apoi ma aseaza usor pe pat.

-Comfortabil. mormai eu.

- Vrei sa spui ca nu iti era bine in bratele mele ? spune Ryan "ranit" , punandu-si mana pe piept.

-Nu. zic eu si ii scot limba.

Ryan face o fata de copil suparat caruia nu i s-a dat ciocolata. In bratele lui ma simt cel mai bine , insa nu o sa ii spun asta. Ii maresc ego-ul.

- Am auzit asta. spune el ranjind.

-Ba nu. spun eu.

- Nu sunt surd. zice el.

-Ba da. Esti un băiat surd. zic eu amuzata.

Ryan ma priveste urat , apoi pleaca in dressing. Se intoarce , avand in maini niste haine. Niste pantaloni de pijama gri si un tricou de-al sau negru. Vine langa mine , lasand hainele pe pat. Imi ia paltonul de pe umeri , apoi ma ajuta sa ma imbrac in pijamale. Ryan ranjeste obraznic , punandu-mi tricoul si facandu-ma sa rosesc si mai tare.

-Nu ma mai privi asa. zic eu rusinata.

Ryan ma ignora si imi aranjeaza perna sub cap. El isi dezbraca tricoul , aruncandu-l pe jos si se descalta , ghemuindu-se langa mine pe pat. Isi duce un brat peste talia mea si ma imbratiseaza.

- Ma bucur asa tare ca in sfarsit te-ai trezit. mormaie el.

-Nu scapi de dracu' in persoana. spun eu si zambesc.

Ryan chicoteste si ma saruta dragastos pe obraz.

- Ti-e somn ? intreaba el.

-Omule, am dormit cateva saptamani.

- Ti-e foame ?

-Putin.

- Ce sa iti aduc ?

-Merg si eu cu tine si o sa imi aleg.

- Hmm , nu. Mai bine stai si odihneste-te. zice Ryan si se ridica din pat.

Dupa aceste cuvinte usa camerei se deschide si Heaven intra si imi sare in brate.

-Maami!Mi-a fost dor de tine!Rene mi-a zis ca ai plecat in regatul de V sa duci mancare si paturi haitei

-Ăm..da puiule,asa este

Alături de tine [✔FINALIZATĂ✔]Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum