Alături de tine [✔FINALIZATĂ✔]

Capitolul 8

Am adormit pe canapea cu televizoul aprins,mama probabil a plecat la Sebastian.Ma ridic in capul oaselor si ma duc sa imi fac o cana mare cu cafea pentru ca sincer,chiar am nevoie.Ajung in bucatarie si aud soneria de la usa,probabil e mama.Mă indrept spre usa si o deschid,instant mi se pune un nod in gât si greata ma cuprinde.Marco statea in fata usii cu o cutiuta in mana si un zambet tamp pe chip.Ma las pe tocul usii si incep sa il privesc superior,dau in semn intrebator din mana si astept.

-Bună..Voiam sa imi cer scuze pentru ieri,nu stiam ca tu si Ryan..

-Intre mine si Ryan nu e nimic momentan.Atat ai avut de spus?

-Ți ți ți-am adus asta..Imi intinde cutiuta argintie si asteapta sa o iau,ma dau un pas in spate fara sa vreau si astept.

-Ce e aia?Si totusi,cu ce ocazie?

-E o brățară..e in semn de scuze pentru ieri,sper sa o porti..Dau sa inchid usa dar isi baga piciorul intre usa si toc apoi intra in casa.

-Nu o vreau,poti sa ti-o legi de gat si sa pleci.M-ai face mult mai fericita asa.

-Te rog,Ava.Accepta-mi cadoul..

Am trântit usa si am intrat in sufragerie,m-am asezat pe canapea si am scos un urlet micut afundat in perne.Ridic usor capul din pernele pufoase si aud din nou soneria.Daca e tot Marco jur ca o sa ii para rau,o sa ii leg bratara aia de gat cu mainile mele!
Deschid usa rapid convinsa ca in spatele usii e aceeasi prezenta.

-Ti-am zis sa pleci!Nu vreau nimic de la tine!Niciodata!

-Ava..Ce ai pățit?In fata mea statea mama cu o gramada de sacose pline cu mancare,fusese la cumparaturi.Era uimita de mine,de vocea si reactia mea si sincera sa fiu,nu ma mir de ce nu ar fi fost.

-Mama?Mhm..scuze,am crezut ca e Marco,nu ma lasa in pace.Se tot tine dupa mine si e foarte enervant.

-Ok,sa zicem ca te cred.Ajuta-ma cu bagajele si hai sa mancam ceva.
Am ajutat-o pe mama cu bagajele apoi am pregatit cate o portie de paste.Am spalat vasele si am urcat in camera mea,m-am schimbat in ceva mai lejer si am plecat sa ma plimb.Pentru prima data dupa o gramada de timp ma simt singura,abandonata..a nimanui. Nu sunt o regină sau o prințesă nici măcar ceva drăguț și adorabil, sunt doar eu, o simplă chestie într-o lume mare și complicată. Nu o să mă vezi defilând pe holurile școlii sau chiulind prea des, nu o să fiu prea activă la ore sau implicată în lucruri după program. Am nevoie de susținere, ok? Sunt nesigură, caut aprobare, persoane pe care mă pot baza, sunt prea dramatică uneori, iar alte ori iau totul în râs, dar vreau să fiu percepută cum sunt, nu prefăcută, oportunistă sau mai știu eu cum... Am nevoie de oameni, din când în când am nevoie de ei, și am nevoie de ei și când ei nu au nevoie de mine, dar e cam greu să găsești pe cineva atunci. Aș vrea să fiu invitată în oraș, nu doar să mi se povestească cât de tare a fost, aș vrea să fiu întrebată cum sunt din când în când, nu doar ce sfat aș putea da, aș vrea să fiu ajutată uneori, nu doar să ajut.. Aș vrea să contez pentru cineva și să fiu eu fără să supăr pe nimeni, eu cu crize, cu toane, cu sarcasm, dar și cu dulcegării.. Să fie ok așa cum sunt, să nu mi se spună nu mai fi așa, nu mai te comporta astfel.. VREAU SĂ FIU EU ȘI SĂ FIE SUFICIENT!!!
Toate gandurile ma rascolesc si incep sa il caut cu privirea pe Max,singurul prieten pe care cred ca il mai am.
Strângeam piatra micuta si neagra pe care consider ca e de la el in mana cat de mult pot in speranta ca Max va aparea de nicaieri asa cum facea mereu.Am inceput sa plang,siroaie de lacrimi imi curgeau pe fata,am auzit un fosnet intr-un tufis,cand m-am intors nu era nimic altceva decat o veverita.Eram singura.Ma asez pe iarba verde si imi strang picioarele la piept,plang cum nu am mai plans de multa vreme,un suspin imi scapa si ma strang si mai mult pe iarba.

-Sunt o persoana oribila!

-Sa nu te mai aud ca mai spui asta niciodată!

O voce atat de cunoscuta mie se aude din apropiere,ridic capul si vad corpul perfect al lui Ryan venind grabit spre mine.Fata lui deveni brusc serioasa,speriata si macinata de frica.M-am ridicat rapid de jos si i-am sărit in brate.M-a strans puternic la pieptul lui,parfumul imi inunda narile,era dulce si amtitor.Era un parfum tare,nu am mai simtit niciodata unul asemanator.Am stat in locul meu fericit timp de cateva minute,simteam ca as fi stat acolo o viata intreaga.Mi-a ridicat capul si s-a uitat la mine ingrozit,mi-a sters lacrimile apoi si-a pus mainile pe umerii mei si m-a fixat cu privirea.

-Ce faci aici?

-Ma plimbam si te-am auzit plangand apoi te am auzit ce ai zis.Ava,sa nu mai spui asta niciodata.Esti o fata minunata,esti speciala,mai ales pentru mine.
L-am strans in brate cat de tare am putut si ne-am asezat impreuna pe iarba.

-Si tu esti special pentru mine,nu stiu de ce dar simt ca aici,in bratele tale sunt acasa.