Capitolul 43:Plecarea

1.7K 86 1
                                    

  Tot ce am făcut în ultimele trei zile a fost să mă odihnesc . Ceilalți au mai făcut antrenamente, dar eu eram sătulă de ele . Mulți își făceau griji că se va întâmpla ceva în timpul atacului și vom eșua , dar se înșeală . Suntem foarte bine pregătiți , deci nu avem de ce să ne temem .
  Astăzi trebuie să atacăm . Stăteam în pat cu privirea pe tavan de câteva minute bune . Într-un final m-am dat jos și m-am îmbrăcat cu ceva comod,dar dur pentru a ma apăra si ca să-mi permită să lupt cum trebuie . Am coborât și am mâncat ceva pe fuga .
Presupun că ceilalți mă așteptau , nu i-am văzut prin casă . Am ieșit afară și am văzut că restul aproape terminaseră pregătirile . Era în jur de 02:30PM, plecam devreme pentru că voiam să atacăm odată cu răsăritul .
 M-am îndreptat către Mia care stătea cuminte în brațele lui Edward. Avea o expresie atât de tristă , mă întreb cum va rezista fără Edward...

- Neața,Beta!

- O, hei Ava! Te-ai trezit cam târziu ...

- Mda , am vrut să dorm puțin mai mult ca să fiu în formă . Și nu mai face fața aia că nu e ca și cum nu ne-am mai întoarce .

  - O să-mi fie dor de voi , o să vă întoarceți da ?

  - Normal că ne întoarcem Mia

  - Promite-mi .

  - Uf , bine . Eu Ava Luna Suprema promit că toți ne vom întoarce teferi.

-Ava,vreau sa vin si eu sa lupt...

-Mia,am mai discutat lucrul asta,e posibil sa fi însărcinată si nu putem risca pierderea sarcinei tale.

   După ce Mia mi-a dat drumul din brațe m-am dus să-l caut pe Ryan eventual și pe Marius. I-am găsit puțin mai încolo , întinși pe iarbă cu planurile lângă ei.

- Neața , dragilor .

- Bună Ava. Ești pregătită ?

Intreabă Marius.

- Wow, fără ciondăneala de dimineață , se pare că am pornit cu dreptul . Pe mine m-ai găsit să mă întrebi dacă sunt pregătită ?

- Vezi să nu ți se urce la cap , fac asta doar pentru că azi e o zi importantă.

- Bine măi

Ryan se opri din "piruetele" pe care le făcea , inspiră adânc și expiră .

- Bine m-am mai calmat . Acum hai să-i strângem pe toți laolaltă și să ne pregătim să plecăm .

   Am adunat toți luptătorii și am așteptat ca aceștia să-și ia la revedere de la cei apropiați .

- Nu uita , mi-ai promis că te întorci teafără .
Spuse Mia

- Da Mia, nu uit . Acum mai dă-mi o îmbrățișare , chiar am nevoie de una .

   Am luat-o în brațe și am stat așa câteva minute . Tot ce aveam de făcut era să-mi îndeplinesc misiunea și după să-i ajut pe ceilalți , apoi ne întorceam acasă . Cât de greu putea fi ..

  Ne-am luat rămas bun de la toată haita și am plecat cu impreuna cu Ryan în frunte , Beta-ul în dreapta lui și Omega-ul în stânga lui . Cu primii pași pe care i-am făcut mi-am simțit lupoaica agitată . De obicei nu face mare caz dintr-o bătălie deci nu cred că ăsta este motivul .
   Se îngrijorează prea mult uneori . O fi ea puternică , dar de obicei e ca o pisicuță speriată.
   Peste câteva ore de mers ne-am oprit și am campat . Eram cam la vreun kilometru de câmpul de luptă . Soarele încă nu se ivise pe cer , luna fiind stăpână în continuare peste el . Lăsându-i pe băieți să instaleze tabăra  m-am dus să "inspectez" puțin locurile .
   Erau destul de mulți copaci dar pe măsură ce înaintam aceștia se răreau . Am ajuns pe o câmpie cu iarba de un verde murdar , nu unul viu și colorat ca în basme . Acesta trebuia să fie câmpul de luptă . Fiind împrejmuit de ceață locul îți dădea fiori de frică .

- Atmosfera perfectă . Ce o să mă distrez .

  După ce am râs scurt am auzit pe cineva sau ceva care se mișca în jurul meu.

Alături de tine [✔FINALIZATĂ✔]Where stories live. Discover now