Capitolul 82:Ne-a Marcat

1K 48 0
                                    

Când mă băgasem în pat ,Max tot nu apăruse. Chiar dacă eram foarte îngrijorată pentru el , gândul că voia să ne împerechem mă oprea din a mai face ceva . Cele mai mari șanse să rămâi gravidă era atunci când te împerecheai pentru prima oară . Nu era momentul perfect pentru mine de a avea un copil . Chiar dacă iubeam copii și îmi doream așa de mult unul , situația în care mă aflam nu îmi permitea acest lucru. Am simțit cum cineva intră în casă tocmai în momentul în care ațipisem . Lupoaica mea imediat a intrat în alertă , făcându-mă să mă ridic și să mă uit la "intrusul " din cameră

- Ești trează.
Imediat i-am recunoscut vocea . Eram fericită ca se întoarse la mine .

- E târziu și eram îngrijorată pentru tine .
I-am răspuns în timp ce mi-am lăsat spatele sprijinit de spătarul patului .

- Știu că ascunzi ceva de mine .
Îmi spuse Max în timp ce se aproprie de pat .

- Eu defapt ascund totul de tine . De abia te-am cunoscut ieri și noi nu prea am vorbit .

- Nu e asta . E cu totul alceva . Ceva foarte important .
Un nod mi se puse în gât . Remarcase . Nu e prost .
Imediat ce Max a ajuns în dreptul patului , aplecându-se spre mine , am putut simți mirosul alcoolului . Era puternic , dar nu destul încât să fie beat mort . Era doar puțin amețit .
E foarte greu să îmbeți un vârcolac , dar mai ales un Alpha .

- Ai băut . Hai în pat să ne culcăm și vorbim mâine .
Mâna mea a ajuns pe orazul lui , mângâindu-l pentru a-l calma .

- Ești a mea !
Mârâie Max în timp ce îmi cuprinse șoldurile, trăgându-mă în pat , iar el poziționându-se deasupra mea.

- Ce vrei să faci ?
Știam ce va urma să facă . Era ceva ce voi regreta dacă nu-l calmam la timp . Puteam vedea cum Lupul lui deja prelua controlul . Ochii lui negrii deveniseră argintii .

- Doar revendic ceea ce îmi aparține.
Am pus mâna pe pieptul său , încercând să-l împing , ceea ce l-a enervat și mai rău . Mi-a cuprins ambele mâini cu doar o mână de a sa , ducându-le deasupra capului.
Lupoaica mea nu se împotrivea . Era ceva ce voia din prima zi când l-a văzut . Să-i aparținem .
Max și-a lăsat buzele să mi le atingă pe ale mele . Sârutul era unul foarte sălbatic , făcându-mă inconștient să îi raspund. În interiorul meu era o bătălie care cu fiecare secundă care trecea , o pierdeam în favoarea Lupoaicei mele .
Când Max a simțit că nu mai lupt împotriva lui , mi-a dat drumul la mâini , lăsându-se în mâini, sprijinit de o parte și de alta a capului meu . Și-a lăsat toată greutatea în ele , ridicându-si buzele de pe ale mele .

- Nu am de gând să te forțez cu nimic .

- Nu prea îmi arăți asta .
Am putut simți cum lacrimile îmi inundau fața , iar vederea mi se încețoșa din cauza lor .

- Știu . Chiar țin la tine . Dar tot o să te marchez.
Înainte să am timp să reactionez la comentariul lui,Max și-a dus capul în scobitura gâtului meu . Mi-a cuprins din nou mâinile pentru a nu-l întrerupe .
L-am zgariat pe mâini in timp ce Max îmi săturase punctul sensibil unde îmi va face marcajul (pe gât) . Numai sufletul pereche poate să ți-l găsească și se pare că el îl găsise pe al meu . Norocoasa de mine.
Sărutările lui mă făceau să nu mai gândesc logic până când o durere îngrozitoare se făcuse simțită, făcându-mă să țip . Simțeam cum corpul îmi luase foc , iar o placere inconfundabilă își făcuse loc . Mă mușcase. Eram marcată . Eram a lui .
După câteva secunde , își scoate colții din gâtul meu , lingând marcajul pe care tocmai il făcuse.
Când mi-a lăsat gâtul în pace , s-a ridicat să stea în fund pe pat , punându-mă în poala lui . Eram nervoasă . Puteam simți pielea de la gât cum încă pulsa si era o durere groaznică , dar nu aveam tupeu să ating locul pentru a-l masa .

-Shh , durerea o să treacă cât de curând .
Max mă legăna ca pe un copil , nelăsându-mi altă opțiune decât să îmi las capul pe umărul lui , inhalându-i mirosul . Mă liniștea foarte mult mirosul lui , iar brațele lui care mă strângeau puternic la piept , mă făceau să mă simt în siguranță .
Până și lupoaica mea a simțit durerea , dar legătura formată dintre ea și Lupul lui o făcea mai mult decât fericită . Îl voia doar pe el .
Dimineata m-am trezit cu o durere cumplită la gât . Când am încercat să mă ridic , am fost trasă înapoi în pat . Mâna lui Max era înconjurată protectiv pe talia mea .
Tot felul de emoții se năvăleau asupra mea . Amintirile de noaptea trecută veniseră ca un bolovan peste mine . Fără să vreau am dat drumul lacrimilor să curgă pe față. Mă simțeam pierdută.
Mișcările mele bruște provocate din cauza plânsului l-au făcut pe Max să  se întindă , trăgându-mă mai aproape de el .

- Cât este ceasul?
Întreabâ Max în timp ce se ridică in fund , privind spre ceas .
Nu m-am întors spre el , încercând să nu fac vreo mișcare bruscă ca să remarce că sunt trează , dar când a încercat să îmi sărute obrazul , a văzut că plângeam .

-Iubito, ce s-a întâmplat ?

Imediat m-am simțit ridicată și pusă în poala lui.Max a cam luat prostul obicei să mă tot pună la el în poală .
Nu mi-am putut păstra suspinul care mi-a părăsit gura.Max m-a strâns și mai tare în brațe , încercând din răsputeri să mă calmeze.

- Spune-mi ce s-a întâmplat,puiule? Te simți bine ? Îți este rău ? Vrei un pahar cu apă ?

Mi-am pus mâinile după gâtul lui , încercand să îmi calmez Lupoaica . Nu știam ce este cu mine . Mă comportam ca o bipolară.
Înainte voiam din tot sufletul meu să scap de Max, iar acum singura mea alinare era tocmai în brațele lui . Nu voiam sa îi mai dau drumul .

- Iubito, trebuie să îmi spui ce se întâmplă .

Imi mângâia ușor părul . Eram atât de confuză . Dar cea mai rea parte la care puteam să mă gândesc era că : nu-l mai puteam părăsi acum.

Alături de tine [✔FINALIZATĂ✔]Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum