Alături de tine [✔FINALIZATĂ✔]

Capitolul 92:Natalie

Trecuse deja o zi . Picioarele mele mergeau în continuare chiar dacă oboseala își făcuse de mult prezența . Eram epuizată . Fizic , dar și psihic. Legătura dintre mine și Max era mai puternică decât credeam , iar durerea pe care o șimteam era și mai îngrozitoare. Fiecare pas pe care îl făceam în direcția opusă lui ,cu atât suferința mea creștea . Dar nu puteam da cu piciorul la tot ce făcusem până acum . Iar dacă m-aș întoarce nu aș mai avea altă oportunitate de a scăpa . Cu mine acolo , nimeni nu ar mai fi în sigutanță.
Ajunsă într-o poieniță , decid ca următorul popas să fie aici . Eram lihnită , murdară și deshidratată . Nu aveam nimic la mine . Ca și hrană ramâneau doar fructele de pădure , iar apa era cea din bălțile formate din cauza ploii de ieri .
Eram un nimeni acum . De la Luna celei mai puternice haite din lume am căzut la a fi un Rogue , din nou ,care poate fi ucis cu ușurință . Și gândul mi-a zburat imediat la Taylor .
Când au exilat-o cred că a ajuns în aceeași situație ca și mine . Singură , fără hrană , în ghearele lupilor . Oricât de mult m-au durut cuvintele ei , nu aș fi vrut nici în ruptul capului să ajungă așa . Nici măcar lui Ales nu i-aș dori această soartă .
Mă las sprijinită de trunchiul copacului , lăsându-mi corpul să alunece ușor în jos până ce fundul meu face contact cu pâmântul . Un mârâit de plăcere îmi scapă odată ce îmi simt corpul relaxat .
Nu se compara cu patul pufos din cașmir de acasă , dar nu mă puteam plânge . Putea fi și mai rău . Puteam fi într-o închisoare , întinsă pe cimentul umed și rece sau cine știe ce cușcă din argint . Vârcolacii sunt fără apărare în fața argintului ca și Superman în fața Kryptonitei . Dacă suntem tăiați cu argint atunci rana noastră ar dura cât a unui om normal să se vindece . Sau când suntem puși în lanțuri de argint nu putem să le rupem sau să ne transformăm în lupii noștri . Orice legătura cu ei se întrerupe odată puși în contact cu acesta .
Închid ochii și las cântecul naturii să îmi distragă atenția . Secundele treceau și deveneau minute . Stăteam liniștită si încât nu eram pregătită să mă ridic , îmi era mult prea bine aici . Dar un foșnet mă scoate din transă . Îmi ridic privirea speriată spre locul din care provenise zgomotul . Nimic . Aud încâ un foșnet și mă ridic alert în picioare . Îmi întorceam capul speriată în toate direcțiile , dar nu puteam localiza locul de unde apăruse . Puteam simți cum bătăile inimii îmi erau alerte , iar panica mă cuprindea . Oare eram în stare să lupt pentru viața mea ? Oare mai aveam puterea asta?
Gata pregătită să fug un păr castaniu îmi atrage atenția . Îmi întorc privirea și atunci o zăresc . Cea mai frumoasa ființa posibil , după Adelle, desigur. Înaltă , cu forme apetisante , buze pline , tot ce puteai dori de la o fata era la ea . Dar cel mai mult mă atrăgeau ochii . Avea niște ochii verzi-albăstrui în care te puteai pierde ușor . Ce caută o astfel de fata ca ea într-un loc ca ăsta ?

- Ce cauți aici ?

Și puteam să jur că am auzit o privighetoare . Avea o voce cristalină care îți bucura urechea . Deci mă mai  întreb încă odată ce caută o fata ca ea în locul ăsta ?

- Am fugit de haita mea...dar tu ce cauți aici ?

Aceasta își muscă buza de jos și își mută privirea de pe mine . Ceva o neliniștea .

- Chiar așa să fie ? Cum să fugi din haita ta când ești o Luna?

-De unde..?
Atunci realizasem . Eram marcată de câtre Max . D-asta am și plecat . Dacă cu adevarat sunt o Lună , nu puteam permite să îmi pun haita în pericol .

- Din ce haită ai fugit ?

- Moonlight
.
Stă uimită câteva secunde , iar după izbucneşte într-un râs isteric . Ce putea fi așa amuzant ? Mulți oameni inocenți își puteau pierde viața din cauza mea . După câteva minute bune de râs se oprește . Își șterge lacrimile din colțul ochilor și își îndreaptă spatele în timp ce își reia postura de serioasă .

- Cum poți tu, o fată așa mică, să facă rău cele mai puternice haite din lume ? Și dacă stau să mă gândesc tu ești Luna haitei cum de ai reușit să scapi ?

- Vezi tu..

- Natalie Moore .

- Vezi tu, Natalie, am făcut o prostie enormă păşind pe teritoriul acela. Dar am reuşit să scap cu timp şi strategie . Asta este tot ce trebuie să ştii pentru că eşti un Rogue şi nu am încredere în tine . Aşa că te rog frumos să îți retragi cuvintele că dacă nu te fac eu să ți le retragi.
Îi mârâi în timp ce îmi înfăşor brațele sub sânii şi o privesc urât. Aceasta ridică o sprânceană curioasă şi un mic zâmbet i se aşterne pe fața.

- Un Rogue? Nici eu nu ar trebui să am încredere în tine. Dar , totusi , vorbesc cu tine.

- Ce zici şi tu acum.
Bombăn ruşinoasă , ştiind deja că are dreptate . Dar nu puteam recunoaşte , mândria mea era mult prea împortantă ca să o distrug. Îmi aducea aminte de...Max...
Sufletul meu pereche pe care nu o să-l mai văd niciodată . Îmi era atât de dor de el .Nu mulți pot trece peste despărțirea de sufletul său pereche , iar majoritatea ajung să se sinucidă . Sper ca Max să fie bine pentru că știu că eu nu sunt .

- Îmi place de tine . Și eu ca și tine am fugit de haita mea . Eram fiica unui Alpha , doar că eu aveam un tată nepăsător . Mama mea a murit în urmă cu cincisprezece ani, iar tata nu a trecut prea ușor prin asta . Aşa că la vârsta de trei ani ,împreună cu bona mea , am reuşit să fugim din haita aia nenorocită trâind ca şi Rogue până acum. Dar săraca , Lu , nu a reuşit să scape de atacul de anul trecut între Rogue.
Casc mirată în timp ce Natalia îşi muşca buza de jos nervoasă şi îşi mută privirea de pe mine. Cred că muscatul buzei de jos şi evitarea persoanei de o privi în ochii era un tic nervos al ei pe care îl făcea când o copleşau emoțiile sau ceva de genul . Se pare că nici viața ei nu a fost aşa roz cum credeam.

- Îmi pare rău să aud asta...
Oftează şi îşi întoarce privirea spre mine , uitând toată durerea.

- Și mie îmi pare . Dar numele tău care este?

-Heaven.

Aceasta se uită insistent la mine , aşteptând ceva. Atunci îmi pică fisa.

- Doar Heaven. Nimic mai mult , nimic mai puțin .

Aceasta se strâmbă jucăuşi spre mine în timp ce îşi flutură mâinile pe lângă corp ca şi cum ar prezenta ceva.

- Aşa să fie Doamna Heaven-Fără-Nume.

Îi arunc o privire urâtă , dar un zâmbet dulce îmi apare pe față în timp ce ea face la fel . Îmi aduce aminte foarte mult de Adelle și deja șimțeam că mă voi înțelege foarte bine cu ea de acum încolo.