Capitolul 10

4.8K 232 3
                                    

Azi trebuie sa ma întâlnesc cu Prietenii.O sa fie dragut,nu ne-am mai intalnit de mult,glumesc,nu ne-am mai intalnit de ieri.Ma imbrac rapid si o aud pe mama jos.

-Avaaa,Vino pana jos te rog.Vreau sa vorbiiiimmm.

-In ce cameraaa?

-Bucatarieeee!

-Vin acum!

Mergeam catre bucătărie si am vazut o cutie langa camera mamei,am intrat in camera ei,am deschis cutia pentru ca eram curioasă ce se afla înăuntrul acelei bucati de carton.Stiu,stiu,nu ar trebui sa imi bag nasul unde nu imi fierbe oala dar eh.
Era jurnalul lui Sebastian,interesant.Ma intreb ce cauta la mama dar totusi ia sa vedem ce scrie aici.
Am luat jurnalul si l-am ascuns in camera mea,urma sa-l citesc dupa ce ma întorc din bucătărie ca mama sa nu banuiasca ceva.

-Ce e mama?O ocolesc si iau un mar verde si musc din el,gustul lui puternic imi inundă gura si ma bucur de el pana il termin.

-Ava,noi,eu si Sebastian vrem sa pregatim o nunta,ai vrea sa ma ajuți cu pregatirile...te rog..ar fii drăguț...

-Mai tii minte cand am venit cu tine la acea intalnire oribila cu Sebastian la care subliniez,m-ai obligat sa vin?

-Ava,vorbeste frumos si da,tin foarte bine minte

-Mai stii ca mi-ai ramas datoare?

-Da...

-Atunci mai scutește-ma de prostiile tale,eu particip la nicio nunta.Asta sa fie clar.Fa ce vrei,marita-te cu el,fa si zece copii dar nu ma obliga sa fac ceva ce nu vreau.

-Dar..

-Am zis nu

Am urcat in graba sus pentru a citi jurnalul.M-am întins in pat si am inceput sa citesc.

    "Sunt in armata,maine urmeaza ultima zi de razboi,abia astept sa termin cu cel mai mare dusman al meu....Oliver Black,o sa-l impusc in inima,il urăsc din tot sufletul meu pe omul ăsta.
O sa plateasca cu moartea pentru toti anii de suferința pe care i-am petrecut in singuratate din cauza lui.O iubesc pe Rene,am iubit-o si o voi iubi mereu.Dupa moartea lui sunt sigur ca eu si Rene ne vom impaca."

Am inceput sa plang cum nu am mai plans niciodata. Ce faci cand sufletul tau nu mai stie încotro să meargă...?
Am coborât plina de nervi jos la mama,eram pusa pe cearta.

-MAMA!

-Ce e Ava?

-ÎNDEPĂRTEAZĂ-TE DE EL!

-De ce?

-EL L-A OMORÂT PE TATA!

-......

-UITE!SCRIE AICI CA EL L-A OMORÂT PE TATA!

-Ava eu...

-TU CE?TU STIAI?

-Da...

-CUM!?

-DE AZI TU PENTRU MINE NU MAI ESTI "MAMA"TE URĂSC!

-Ava...

-M-ai dezamagit..nu credeam ca atat de putin ai tinut la tata..

Mi-am luat telefonul si rucsacul si am luat-o la fuga prin pădure pe langa prietenii mei care veneau spre casa mea,plangeam si alergam in timp ce ii auzeam vag cum ei ma striga.

-Ava!Asteapta-ne ,te rog nu mai alerga!

-Nu veniti dupa mine!Vreau sa stau singura!

-Te rog Ava,nu ne  face asta!

Alături de tine [✔FINALIZATĂ✔]Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum