Alături de tine [✔FINALIZATĂ✔]

Capitolul 62:Încăperea

Deschid incet ochii , simtind o durere enervanta de cap. Imi amintesc ce s-a intamplat. Cel din coroana pare foarte puternic si , in plus , daca el sau ea a vrut sa ne faca rău , imi putea folosi puterile. Cu un singur pocnet din degete reusea sa distruga orase intregi. Dar e bine ca Rene si Ryan au reusit sa il "invinga".
Clipesc des , inlaturand ceata de pe ochi. Imi analizez imprejurimile , insa oricunde priveam , era intuneric. Imi mijesc ochii , reusind sa zaresc niste bare ruginite.

- Ce naiba...? Eu pot sa vad prin intuneric pentru ca sunt varcolac !

Incerc sa ma ridic in sezut , dar imi dau seama ca nu ma pot misca. Sunt imobilizata ! Imi musc buza frustrata , crezand ca e unul dintre visele mele ciudate. Imi scutur capul. Mai bine spus incerc sa imi scutur capul , pentru ca simt ceva rece pe frunte ce nu ma lasa sa fac asta. Tot ce pot face e sa imi misc degetele de la maini si picioare ! Imi strang pumnii , vrand sa rup chestiile care ma tin imobilizata. Incep sa ma zbat , tragandu-mi mainile si picioarele in speranta ca o sa reusesc sa rup lanturile. Dar nu pot face nimic. Panica ma cuprinde , chiar daca stiam ca trebuie sa stau cat mai calma. Respir incet , auzindu-mi inima batand nebuneste.

- H-Hei ! E cineva aici ? strig eu cu glasul tremurat.

Nimeni nu raspunde. Inghit in sec. Aud doar ecoul vocii mele strabatand incaperea in care sunt. Ma zbat din nou si din nou , incercand sa scap. Incheieturile incep sa ma doara , lanturile provocandu-mi rani pe corp. Groaza ma acapareaza , eu neintelegand ce fac. Asta face frica din noi. Ne face sa deliram si ne duce mintea spre locuri stranii , noi începând sa ne imaginam lucruri care nu exista. Mereu mi-am spus ca in situatii de pericol , trebuie sa raman calma. Dar odata ce imi este frica , controlul mi se duce pe apa Sambetei.
Ganduri peste ganduri apar in capul meu , facandu-ma si mai confuza. Dar imi amintesc brusc de Ryan,sufletul meu pereche. Si de legatura noastra.

-Ryan ! Ryan! incep eu sa tip , sperand ca imi va raspunde.

Simt ca este bulversat , apoi ii este teama si e disperat.

-Ryan, ajuta-ma ! zic eu , fiind pe punctul de a plange.

-Ava, calmeaza-te ! Nu plange ! spune el panicat in mintea mea.

Continuam sa ma zbat. Nu imi pasa daca ma raneam. Voiam sa scap de aici.

-Asculta-ma. Eu,Rene,Andrew si Rosa suntem in Iad. Aproape ca am distrus coroana , lucrul care o controla pe fetița noastra,Heaven. Venim cat de repede putem. Doar... Stai linistita. Nimic rau nu ti se va intampla. spune Ryan.

Cuvintele lui m-au calmat putin. Inspir adanc , simtind cateva lacrimi scurgandu-se pe obrajii mei. Tot corpul imi era incordat. Uram din tot sufletul sa stau aici.
O usa trantita de perete imi intrerupe gandurile. Pasi puternici se aud venind spre locul in care sunt eu. Zambesc larg cand simt mirosul specific a lui Ryan. Observ doua umbre langa barele de fier , apoi o lumina puternica este aprinsa. Imi mijesc ochii , clipind de cateva ori pentru a ma obisnui. Vad deasupra mea un Ryan extrem de ingrijorat. El isi ridica mana in sus , iar toate lanturile care ma tineau sunt rupte in bucati. Sar , la propriu , de pe masa pe care stateam si il imbratisez pe Ryan cat de strans pot.

- Imi pare rau. sopteste Ryan, sarutandu-ma de mai multe ori pe frunte.

Andrew statea sprijinit de perete cu Heaven de mana, privindu-ne amuzat

- Dragostea pluteste in aer. spune el visator.

-Mama!Tata!Strigă Heaven si ne sare in brate,eu începând sa plâng am strans-o tare la piept.

- Ce ai facut la mâini mama? intreba Heaven îngrijorată

- M-am lovit puiule

-Sa ai grijă

-Tu esti bine micuto?Spune Ryan îngrijorat

-Mi-e foame

-Hai sa mergem acasă,o sa-l sun pe unchiul Edward sa pregătească masa

-Dar Lucifer unde a disparut?Spune Rene obosită?

-A zburat pe geam strigând "Coroana mea frumoasă!Nu coroana mea!"Apoi a apărut Andrew si ma salvat,spuse Heaven.