Alături de tine [✔FINALIZATĂ✔]

Capitolul 104: Ce animal!

Era aici. Privirea îmi era ațintită spre el , iar corpul mi se deplasa fără voia mea spre bărirele celulei.După atâta timp ne revedeam şi parcă totul se întâmpla cu încetinitorul. Corpul lui tremura incontrolabil în timp ce respirația îi era alertă. Se schimbase atât de mult. Barba îi era mult mai crescută , fața mult mai palidă , iar cearcănele foarte proeminente. Era un Max mult mai obosit, dar ştiam că acolo înăuntru era tot el.

-Iubita mea!

Îmi spune acesta în șoaptă în timp ce ochii lui sclipeau de fericire şi dorință. Îmi era dor de asta.
Se aproprie spre bările de argint , cuprinzând doua dintre ele cu mâinile, fără ca măcar să îl deranjeze argintul şi se încordează , reunşind să le îndoaie. Păşeste înăuntru şi se opreşte în loc , privindu-mă profund.

-Heaven, iubire, îmi era dor de tine.

Tot corpul mi se blochează când două mâini puternice îmi îmbrățişează trupul , iar capul meu face contact cu un piept puternic. Mii de furnicături plăcute se revarsă în tot trupul meu , iar lacrimi de bucurie încep să îmi invadeze ochii. Nu înțelegeam cum am putut fi atât de proastă încât să părăsesc singura persoană care mă iubea cu adevărat şi eu pe ea. Orice se întămpla trebuia să răman de partea lui şi să nu îl fi părăsit niciodătă.Dar am fost o proastă şi am greşit.

-Iubito, nici nu ştii cât de dor mi-a fost de tine. Am fost la un pas de sinucidere fără tine. De ce ai plecat?! Îmi țipă acesta puternic , iar lacrimile încep să mi se scurgă pe obraji moi.

- Era pentru binele haitei! Nu înțelegi?!

- Cum sa fie spre binele haitei ?! Fără Luna haita este deja distrusă.Am fost aşa vulnerabil fără tine.

Îmi spune acesta nervos în timp ce mă agita tare de ambele brațe. Puteam citi durere pe chipul său frumos şi era al dracului de dureros.

- Eu zic să vă calmați şi să rezolvam totul în pa -

- Taci !

I-o taie nervos Max în timp ce privirea îi este ațintită spre mine.
Nici nu l-am remarcat pe Hendrix când a venit , dar nu arăta prea bine. Hainele îi erau sfăşiate , atârnând pe el ca a unui aurolac al străzii, şi pline de sânge. Avea zgârieturi peste tot pe corp , iar câteva răni erau mai adânci . Îmi era milă pentru el.

-Max, iubitule , Hendrix nu are nicio vină. Eu l-am rugat să mă ascund şi nici nu i-am spus că tu eşti sufletul meu pereche.

Mă grăbesc să îi spun lui Max în timp ce îl cuprind de mâna dreaptă şi i-o strâng puternic. Nu vreau ca Hendrix să pățească ceva , până la urmă , el era doar o victimă în acest scandal.

- Esți sigură,puiule?

Mă întreabă Max nehotărât în timp ce îşi întoarce privirea plină de ură spre Hendrix.

- Iubitele, te rog.

Aceasta se mai uită la Hendrix câteva secunde , dar după oftează şi îsi întoarce privirea spre mine, zâmbindu-mi dulce.

- Vom discuta asta când vom ajunge acasă.Iar tu, Hendrix , pentru ce ai făcut , nu te voi omorâ. Dar nu vei scăpa aşa uşor. Vei dona jumătate din teritoriului tău lui Moonlight drept pedeapsă pentru trădare.

Hendrix cască de uimire şi încearcă să riposteze. Dacă pierdeai din teritoriul , era ca şi cum ai pierde o parte din corp . Un picior , de exemplu. Este dureros atât moral , cât şi psihic , iar haita nu va mai fi niciodată la fel. Însă nu apuc să protestez că Max mă trage puternic de mână, îndreptându-ne spre ieşire . Privirea îmi era pierdută spre Hendrix care ne urma tăcut în spate. Încercam să îi trasmit prin gestică şi mimică că îmi părea rău pentru cele întâmplate, însă Hendrix tot ce făcea era să îmi zâmbească vag şi să îmi spună că totul este bine.
În cele din urmă ieşim din temniță şi rămâm surprinsă de peisajul de afară. Locul era total distrus , iar lupi răniți zăceau pe jos .Tot odată remarc că şi Luk si Marius - parcă aşa îl chema - erau răniți. O parte din haita Moonlight era aici , privirile lor fiind bucuroase odată cu apariția mea alături de Max .
Inainte de a intra în maşina , Hendrix îmi bagă în buzunarul de la spate un bilețel şi îmi dă o ultima îmbrățişare înainte de a fi tras forțat în spate de doi bărbați. Cu o părere de rău pentru Hendrix , intru în maşină, iar Max accelerează puternic , plecând cu un zgomot asurzitor şi cu mult praf în urmă.
După minute bune în care eu cu Max am zăcut într-o tăcere mortală, nu am mai rezistat tentației şi am spart gheața ,spunând primul gând pe care îl aveam în cap.

- Îmi pare rău.

Acesta nu îmi răspunde , uitându-se în continuare la drum. Îmi muşcam buză de jos nervoasă în timp ce mâinile mi le foiam incontrolabil în poală.

- De ce ai pleca ?

Mă întreabă într-un final Max, neluându-şi privirea de la drum.

- Orice ți-aş spune te rog nu face ceva nesăbuit. Trebuie să le gândim cu cap chiar dacă pare o mare prostie. Bine?

-Heaven. Îşi îndreptă privirea spre mine, iar mâna lui se pune pe pulpa piciorului meu , strângând din ea uşor. Îmi era dor de asta. Trebuie să ai încredere că orice s-ar întâmpla tot aş rupe capul idiotului sau idioatei care te-a făcut să pleci de lângă mine , de lângă propriul tău suflet pereche.
Îmi spune calm în timp ce revenise la poziția lui normală cu ambele mâini pe volan şi cu ochii spre drum.

- Nu prea cred asta.

Oftez şi îmi îndrept privirea spre drum. Era momentul de a-i spune adevărul.

- Înainte să mă cunoşti tu, am aparținut de o haită. Se numeşte Shadow. Aveam o familie fericită şi mulți prieteni.Mama şi tata erau cele mai iubitoare ființe. Tatăl meu,Ryan,Alpha-ul haitei. Era foarte loial haitei,mama a fost om..dar era sufletul pereche al tatei,ea a fost transformată in varcolac..Ei au murit in razboiul cu vampirii...Pe atunci haita Shadow se numea Kanima..In război a murit si Beta-ul tatei..el trebuia sa ramana la conducere asa ca a ramas al treilea la comanda..Andrew,el a vrut sa ma căsătorească cu un Alpha,Alpha Ales pentru putere..se comporta oribil cu  mine..Eu nu am fost de acord aşa că am fugit.

- Ce ?!

Urlă Max exasperat în timp ce strânge volanul maşini puternic în mâini. Cum îşi permite idiotul de Ales să îmi ceară sufletul pereche de soție. Îl omor cu măinile mele, javra împuțită.

- Iubitule, te rog calmează-te! D-asta am şi fugit. Nu vreau sânge vărsat din cauza mea.

Îl rog pe Max speriată , fiind prea panicată de ce ar fi putut fi în stare să îi facă lui Ales. Şi asta ar fi produs un război între ele.

- Cum să mă calmez?! Potaia aia nu merită să trăiască. L-am lăsat în viața până acum mulțumită tatălui meu. Acum nu mai am nicio scuză. Este un maniac obsedat. Pentru numele Zeiței Lunii , şi-a omorât propriu lui suflet pereche.

Spune acesta în timp ce parchează maşina în fața casei,lovind puternic volanul între timp.
Rămân mută. El şi-a omorât propriu lui suflet pereche ?
Dar când auzeam cum vorbea desprea ea şi câtă admirație erau în ochii lui pentru această ființă era cu totul absurd. Nu puteam percepe aşa ceva.

- De ce a omorât-o?

Îl întreb pe Max cu voce joasă . Acesta coboară din maşină , trântind puternic uşa în urma lui şi ocoleşte maşina pentru a-mi deschide portiera. Îi cuprind mâna şi ne îndreptăm spre casă. Ce dor mi-a fost de locul asta şi puteam spune cu mâna pe inimă că aici era casa mea.

- Pentru că aceasta a vrut să plece. Îi făcea rău să stea alături de el şi când a încercat să fugă a fost prea tărziu. Am apucat să o cunosc . Era cu adevărat o doamnă foarte încântătoare şi semăna foarte mult cu tine. Acum înțeleg de ce javra te vrea, dar nu te va avea.Mă jur pe onoarea mea de Alpha.

Spune Max încrezător în timp ce îşi ține mână pe inimă şi cealaltă peste.
Eram deja în camera lui când făcuse acest jurământ , iar amintiri încep  deja să îmi apară în minte cu cele întâmplate aici . Însfârşit eram la locul potrivit , cu persoana potrivită.

- De ce a fugit?

Îl întreb sfiosă , muşcându-mi buza de jos din cauza emoțiilor. Îmi era frică de răspunsul lui , dar ştiam că orice va spune nu va fi ceva uşor. Max oftează şi îi mângâie lin obrazul stâng.

- Ea nu a fost în stare să poarte un copil în pântece. A avut o boală destul de gravă la uter, nici măcar genele vârcolace nu au ajutat-o. Aşa că el s-a comportat cu ea ca şi ultima speță de femeia. A abuzat-o , iar când a încercat să fuga , a prins-o şi a omorât-o. Crede-mă puiule, e un psihopat. Pare un om normal , dar în înteriotrul lui este nebunie curată. D-aia nici nu l-a afectat pierderea sufletului său pereche.
Era îngrăzitor. Îl privesc cu ochii mari cum oftează încă odată şi se dă câțiva paşi inapoi, îndepărtându-şi geaca de pe el. O asează frumos în curier şi se întoarce spre mine.

- Dar totul va fi bine de acum. Te voi proteja.