Capitolul 109:Am uitat sa-mi iau ramas bun

1.1K 46 2
                                    

Emoție. Asta șimțeam în momentul ăsta. Mica ceartă cu Max pe baza lui Hendrix ne-a adus la concluzia că nu era bine ce facem.
A intrat pe ușă persoana pe care nu mă așteptam să o mai văd. Și aceea fiind Adelle. Îmi era dor de ea , recunosc , dar tot nu eram încă pregătită să o văd. Eram rușinată de fapte pe care le făcusem odătă cu acceptarea ideei mele stupide se a fugi și nu cred că Adelle mă va primi cu aceași căldură ca înainte. Tocmai ce fugisem de fratele său .
Pași grăbiți mă fac să tresar din șirul gândurilor , iar ușa se deschide larg desvăluind o Leila nouă, schimbată. Părul ei era mult mai lung decât înainte și mult mai bogat - presupun că avea extensi - corpul ei acum era și mai îngust decât înainte, iar în jurul ochilor avea niște cearcăne adânci, negre.

-Heaven! Țipă puternic Adelle în timp ce alergă spre mine și mă îmbrățișează strâns. Îi răspund la îmbrățișare cu aceași intensitate și simt privirea cum mi se încețosează din cauza lacrimilor.

- Nici nu ai idee ce dor mi-a fost de tine,Heaven! Credeam că nu o să te mai văd niciodată , că mi-am pierdut sora mea de suflet.

Explică cu voce tremurată în timp ce ne despărțim din îmbrățișare .

- I-a loc , te rog, ai atâtea să îmi povestești. De ce ai plecat?

- Nu ți-a povestit Max?

Ridic curioasă din sprânceană și mă așez confortabil pe canapea ,îmediat lângă așezându-se și Adelle.

- Defapt da, dar totuși vreau să știu de la tine. Ce ai făcut până acum. Unde ai stat ? Cum a fost? Ești rănită?

Răsuflu pe nări nervoasă din cauza mulțimilor de întrebări pe care deja începea să mi le pună . Eram recunoscătoare că mă iertase și știam că trebuiau să îi dau explicații , dar totuși aveam nevoie de puțină intimitate . Nu era plăcut să vorbești de aceste lucruri.

- În pădure o perioadă până am întâlnit-o pe... Și șirul gândurilor mi se opresc atunci când conștientizez că nu îmi luasem adio de la Natalie. Nu apucasem să îi mulțumesc pentru ospitalitatea și pentru înțelegerea de a bâga o străină - mai ales o Luna - la ea în casă unde defapt nu era în totalitate a ei , ci o împărțea și cu alți Rogue . Majoritatea nu erau de acord cu șederea mea acolo , dar nu au putut să o refuze pe "dulcea" Natalie.

- Cu?

- Natalie!

Explic dezamăgită în timp ce priveam pierdută mâinile din poală.

- Un Rogue care m-a ajutat foarte mult . M-a primit la ea și avut grijă de mine , dar nici măcar nu am apucat să îi mulțumesc sau să îmi iau adio.

Îi răspund cu durere în glas timp ce îmi ridic privirea spre ea pentru a o lăsa să îmi vadă suferinţa din privire. Aceasta îmi zâmbeste vag şi rămânem intr-o tăcere confortabilă aşteptând ca una dintre noi să o spargă.

- Să înțeleg că această Natalie îmi va lua locul de cea mai bună Sister Ever?

Numai Adelle poate gândi asta.

- Niciodată!

Îi răspunde repede şi aceasta lasă un mic chicot să îi scape. Încep şi eu să răd şi mă bucur de sentimentul de o a avea înapoi pe Adelle lângă mine. Mi-a fost asa de dor de ea. Parcă totul revenea la ceea ce odată încercăm să scap, dar acum care prețuiesc cu fiecare secundă care trece.

- Nu ma supăr dacă ia ea locul doi. Ştiu totuși să împart.Ahh!Am o idee. Spune ea ferecită şi uneste palme în dreptul pieptului . Putem să rugăm persoane din gardă să o aducă pe Natalie aici si poate să treacă prin Initiere ca să devină un membru al haitei. Max mai mult ca sigur nu te va refuza. Plus că pare de încredere Natalie. Aşa vom face o brigată. Putem să ne numin banda sinucigaşilor .

Alături de tine [✔FINALIZATĂ✔]Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum