Capitolul 88:Am reusit!

1K 56 1
                                    

Totul a trecut foarte repede. Chiar dacă la început nu eram de acord cu exilarea lui Taylor Evans , am încercat să văd partea pozitivă a lucrurilor. Avea o nouă şansă de a mai trăi chiar dacă asta însemna să devină un Rogue . Până la urmă nu e așa greu să fi unul. Eu am fost cândva .
Majoritatea timpului eram foarte plictisită . Max îşi reluase treburile lui de Alpha şi nu prea avea timp să stea cu mine . Axel Landry care era noul meu bodyguard - fiind omul de bază al lui Max- stătea cu mine 12/24 .
Era tânăr , în jur de douazeci de ani , şi cu un corp de zeu . La corp era mult mai definit decât Max, iar zâmbetul lui era unul de milioane . Putea pune orice femeie în genunchi numai prin simplul fapt că era un gentalman . Îți vorbea politicos şi te trata ca pe o adevărată prințesă. Şi ce era şi mai surprinzător era că încă nu îşi găsise sufletul pereche.
Devenise cel mai bun prieten al meu înafară de Adelle. În ei doi puteam avea cea mai mare încredere şi mă va durea groaznic atunci când va trebui să îi părăsesc.
Încă aveam de gând să fug şi ştiam şi cum. Totul era plănuit şi nimic nu putea ieși greşit. Lupoica mea era cu totul împotriva ideii de a ne părăsi sufletul pereche, dar tot ce voiam să fac era de a-i ține pe toți în siguranță.

-Pământul către Heaven, eşti acolo?
Îmi ridic privirea speriată spre Max. Nici nu ştiam că eram aşa pierdută în gânduri încât nu i-am simțit prezența când a intrat în cameră . Îşi suflecă mânecile de la cămașă şi se apleacă oferindu-mi un scurt sărut .

- Deci iubito ce te apasă încât nici nu ştii pe ce lume trăieşti ?

- Nimic iubitule . Oftez şi mă ridic de pe canapea privindu-l atent în ochi. Defapt ar fi ceva . Garderoba mea de haine s-a cam învechit şi aş vrea să mi-o reîmprospătez. Ştii bine că sunt o fană a hainelor.

Max începe să râdă şi îşi înfăşoară bratele în jurul taliei mele , cuprizându-mă într-o îmbrătişare de urs . Capul lui îşi face loc în scobitura gâtului meu , inhalându-mi mirosul de zambile , iar mâinile lui se plimbau nestingherite pe spatele meu .

- Poţi face orice vrei iubito . Poţi cumpăra orice vrea inimoara asta mică a ta. Poţi cheltui până la ultimul dolar dacă asta vrei cu adevărat . Banii mei sunt banii tăi .
Un zâmbet mi se formează în colțul gurii. Orice femeie şi-ar dori să aibe un bărbat puternic , sexy şi cu mulţi bani care i-ar putea face toate poftele . Doar că eu va trebuie să renunţ la al meu .

- Poți să te duci şi acum la cumpărături . O voi chema pe Adelle ca să te însoțească şi poți lua cardul meu cu tine.

Pufnesc . Planul meu ar fi cu totul stricat dacă Adelle ar fi cea care merge cu mine în oraş. Nu puteam permite ca orice mic detaliu să îmi scape de sub control aşa că nu m-am lăsat bătută.

- Dar ,Max! Eu vreau ca tu să mergi cu mine la cumpărături , nu Adelle . Niciodată nu faci nimic cu mine şi mă doare asta . Chiar nu-ți place să petreci timpul cu mine ?
Suferința se putea citit uşor de pe chipul său perfect şi era un adevărat chin pentru mine să-l văd aşa , dar totul era doar pentru binele său .

- Normal că iubesc să petrec timpul cu tine, iubito . Doar că shopping-ul nu este punctul meu forte. Dar pentru tine voi face şi asta .

Un țipăt de fericire îmi scapă din gură şi îl îmbrătişez strâns în brațe. După minute bune de stat aşa , mă desprind din îmbrățisare pentru a mă îmbrăca în timp ce Max coboară ca să pornească maşina. Îmi iau o pereche de colanți negri cu un maieu alb în timp ce părul mi-l prind într-o coada sus.
Cobor la parter de unde îmi iau un măr şi ies din casă .Max aştepta frumos în maşină în timp ce se juca cu poftă Sims Free Play. Ce copil . Drumul a fost unul liniștit doar cu mici conversații pe aici , pe acolo . Cu cât ne apropriam mai mult cu atât panica se instala în mine. Voiam aşa de mult să plec , dar totuşi voiam să rămân . Simţeam pentru prima oară ce înseamnă cu adevărat să fi apreciat şi iubit pentru ceea ce eşti tu . De ce nu puteam avea şi eu o viaţă normal ca alți lupi ?
Odată ajunşi la Mall , am început să iau fiecare magazin în parte . Ca să nu bată la ochi , mi-am cumpărat două tricouri de la Moschino şi o pereche de teneşi Nike. După un timp Max începea să devină din ce  în ce mai plictisit ceea ce mă ducea la faza a doua a planului .

- Max , iubitule , ce zici ca tu să te duci la fast-food-ul ala bun , din centrul oraşului , în timp ce eu îmi continui aici cumpărăturile , iar după o oră te întorci înapoi ca să mă iei pe mine cu bagajele ?

Acesta stă îngândurat. Câștigasem destulă încredere încât să mă lase singură aici. Ştiam că era destul de periculos să fiu lasată nesupravegheată ca viitoare Luna la cumpărături,dar totuşi nu era ceva anormal . Doar că lui Max îi trebuia un mic impuls .

- Nu ştiu ce să zic,scumpa mea. E destul de periculos .

-Max.Mă apropri de el şi îmi înfăsor mâinile de după gâtul lui în timp ce fețele noastre erau la mici centrimetri distanță. Nimic rău nu se poate întâmpla într-un raion de haine unde este plin numai de oameni . Hai să fim realişti . Şi doar pentru o oră , nu mai mult . Totul va fi bine.

- Bine , iubito . Dar ne vedem în fața Mall-lului într-o oră , bine?

Dau din cap în semn afirmativ şi mă ridic pentru a-l săruta ultima dată . Am lăsat toate sentimentele pe care le ținea în interiorul meu să iasă la iveală prin acest sărut . Îmi va fi dor de el , de mirosul lui , de ochii lui pătruzători , de zâmbetul său fermecător , de pielea lui fină. Îmi va fi dor pur şi simplu de el , de sufletul meu pereche . Îl sărutam cu patimă , cu nevoia de a simți buzele lui frământându-se seducător de ale mele . Mâinile sale erau bine strânse în jurul corpului meu , iar ale mele se jucau drăgostos în părul său . Cu toată conştiința care îmi mai rămăsese, îl îndepărtez uşor de pe mine .
Acesta se uită ciudat la mine , dar până la urmă se întoarce şi pleacă . Stau câteva momente pe loc şi simt cum fericirea mea dispare odată cu el . Lacrimi îmi apar în colțurile ochiilor şi nu le rețin din a-mi curge pe obraz . Viața putea fi aşa o curvă . Când crezi că după ploaie vine soarele , defapt vine furtuna .
După ce mă asigur că drumul e liber, ies din Mall prin ieşirea din spate şi mă îndrept spre pădure . Alergam cât de repede puteam ca să pot scăpa neobservată din teritoriu . Era momentul când gârzile îşi schimbau tura şi locul era liber pentru câteva minute . Ajungând destul de departe , mă opresc din alergat , lăsând cumpăraturile jos odată cu hainele mele. Cu un urlet mă transform în lupul meu alb şi pornesc din nou la drum .
Cu cât mă îndepărtam mai mult cu atât durerea din sufletul meu se intensifica . Imagini cu Axel , Adelle şi Max mi se derulau în fața ochilor , iar dorul începea să apară .
Mă opresc din nou din alergat. Viziunea mi se încețoşase din cauza lacrimilor , iar respirația mea era singura care se mai auzea în pădure . Îmi întorc capul înapoi şi privesc cu inima şfâşiată pentru ultima dată acest loc .

- Adio !

Şi cu asta , am păşit înafara teritoriului .

Alături de tine [✔FINALIZATĂ✔]Where stories live. Discover now