Alături de tine [✔FINALIZATĂ✔]

Capitolul 14

M-am trezit sarutata de razele soarelui ce patrundeau direct prin balconul camerei,Ryan era langa mine,dormea.M-am ridicat din pat fara sa fac zgomot,in varful picioarelor ma indrept catre baie pentru ca vreau sa fac un dus fierbinte cu mult sapun si multi aburi,am nevoie de asa ceva.Am dat drumul la apa fierbinte si m-am bagat sub ea,apa imi saruta pielea transpirata,in gand il aveam doar pe Ryan si felul in care se comporta cu mine,ok,recunosc,m-am indragostit de el si nu mai pot ascunde asta.Am deschis usile dusului lasand aburii greoi sa iasa apoi m-am invelit intr-un prosop si mi-am uscat parul.Ma privesc fericita in oglinda si observ ceva ciudat sub clavicula mea,imi dau parul la o parte si imi scapa un tipat de groaza,am o semiluna?sub clavicula?E plina si neagra,seamana cu un tatuaj dar nu e,imi place,arata bine dar sunt ingrozita pentru ca nu stiu de unde a aparut.Aud o zdupanitura si imi dau seama ca Ryan s-a trezit,ii aud pasii grabiti si intra in baie fara sa bata,nu stiu daca sa ma bucur sau sa-l dau afara pentru proastele lui mainiere.

-Ava!Esti bine?Ce s-a intamplat?Te-am auzit tipand.Imi acopar clavicula cu ambele maini si dau din cap aprobator.Ce ai patit acolo?Arata-mi!Imi apuca ambele maini cu o singura mana de a lui si mi-o trage la parte.Cand vede micuta semiluna dupa gatul meu incremeneste apoi un zambet larg ii lumineaza fata.

-Ce?Ce se intampla?Ryan?La dracu raspunde-mi!
Se apropie de mine si imi da parul la o parte pentru a analiza mai bine semnul,se linge pe buze apoi zambeste din nou.

-O sa afli cat de curand,sunt atat de fericit Ava!Ma trage intre bratele lui si ma strange cu putere apoi incepe sa ma sarute bland pe cap.

-Vreau sa aflu acum...

-Esti sigura de asta?Nu e ceva foarte placut

-Da,in doua minute vin la tine sa imi spui.Il imping sa iese mai repede din camera si Ryan incepe sa rada in hotote.Nu mai rade!Ma rastesc nervoasa la el.Ma imbrasc rapid in ceve lejer si trag aer in piept pentru a ma pregati pentru discutia ce urmeaza.Intru in camera si ma asez pe pat langa Ryan,imi incolacesc pucioarele pe langa mine si astept.Ryan ma priveste amuzat si ofteaza.

-Deci,crezi in legende?Ce parere ai despre ele?Legende?Oare la ce fel de legende se refera?Ma incrunt la el si astept sa mai zica ceva dar nu o face.

-Te referi la basme?Zane?Elfi?Chestii d-astea?Oare glumeste sau vorbeste serios pentru ca,dupa expresia lui faciala pare foarte serios.

-Da,doar ca..personajele negative.Daca as fi unul din ele,ai mai vorbi cu mine?Ai mai avea incredere in mine?Ok,deja ma sperie dar nu trebuie sa las sa se vada asta.

-Personaje negative zici..Hmm,monstrii?La ei te referi?Inghite in sec si se apropie de mine.Nu imi e frica de el,sunt atrasa de el dar intr-un fel ciudat.

-Intr-un fel,Da.Ava,legendele sunt adevarate.Nu stiu cat de in serios ma iei dar trebuie sa stii,nu mai pot ascunde asta de tine pentru ca si tu esti una dintre noi,esti ca mine. Ok,mai nou asta e felul dragut de a face pe cineva urat?Oare ar trebui sa ma supar.Nu stiu de ce dar il cred,e ciudat dar e serios si pare ca stie ce vorbeste.

-Bun,nu stiu de ce dar te cred.Te cred pentru ca de la un timp mi se intampla lucruri pe care nu le pot explica sau spune cuiva pentru cel mai sigur m-ar crede nebuna.Si ce vrei sa spui prin "esti ca noi,ca mine"?Sunt ce?Suntem ce?Ryan?

-Licantropi,Ava..Exista,traim printre oameni si avem aceleasi trasaturi fizice doar ca suntem,ei bine,mult mai frumosi si inteligenti decat oamenii,imbatranim foarte greu si traim mult mai mult decat oamenii.Suntem puternici si rapizi,atenti si avem o vedere si un auz foarte bine dezvoltat..Probabil acum ma crezi nebun,dar ai face bine sa ma iei in serios.

-Stai,Licantropii sunt...Varcolaci?Lupi?Ok,tocmai aflu ca viata nu e cum credeam eu,ca lumea nu e ceea ce pare si monstrii cu care eram speriata in copilarie au ajuns sa imi fie prieteni si pe el sa ajung sa il iubesc si sa nu imi mai pese ce e cu adevarat.

-Da,e mult de povestit si explicat dar da.Suntem varcolaci dar mie imi place mai mult sa ne numesc lupi sau licantropi pentru ca varcolacii sunt hidosi si stau in doua picioare,pe cand noi,suntem niste lupi foarte mari si stam in patru labe.Oare Max era tot un varcolac,pardon,licantrop?

-Cred ca nu am auzit eu bine dar..ai zis ca si eu sunt una dintre voi..?Cum?Cum ajungi sa fi asa ceva?Cred e legat de sange,de ADN-ul din familie sau ceva de genul..

-Pai,unii se nasc asa din cauza parintilor care sunt deja lupi iar altii,cum esti tu,au un singur parinte din rasa noastra iar celalalt e om si este nevoie de un alt lup pentru a te transforma..adica eu..te-am muscat,Ava..Sunt egoist si imi pare rau dar trebuie sa intelegi..

-Sa inteleg?Sa inteleg ca m-ai muscat fara voia mea?Cum vrei sa inteleg asta Ryan?De asta m-am simtit asa in tot timpul asta?De asta mi s-a intamplat tot ce mi s-a intamplat pana acum?Spune-mi!

-Trebuie sa intelegi pentru ca suntem suflete pereche!De asta trebuie sa intelegi!Sunt alpha si tu esti luna mea!Nu poti intelege asta?
Suflet pereche?Eu?De unde stie asta?Ok,o sa imi ia ceva pana o sa diger toate astea.

-Suflet pereche?Alpha?Luna?Ce sunt toate astea Ryan?Iti bati cumva joc de mine?
O vena i se incordeaza la gat si se intoarce cu spatele la mine,ofteaza zgomotos si apoi se intoarce dintr-o miscare si ma prinde de mana,ma taraste spre padure,stransoarea lui ma raneste dar nu ma opun,stiu ca nu o sa imi faca rau.
Ryan!Unde ma duci?Ma doare Ryan!Ma strange si mai tare de mana si ma duce in inima padurii.E nervos,ii pot citi frustrarea si supararea pe fata.Ma impinge catre un copac si se uita la mine,ma priveste adanc si stau nemiscat cateva minute.

-Stai aici si priveste,sa nu incerci sa fugi pentru ca in mai putin de zece secunde te voi prinde.
Oare vrea sa imi arate ce cred eu?Ar trebui sa imi fac griji in privinta lui?Nu,nu trebuie.Trebuie sa stau calma si sa nu imi fac griji.
Se de in spate cativa pasi si observ cum isi inclesteaza pumnii.Se de peste cap si in fata mea apare Max..acelasi lup cu care imi petreceam zilele.Lupul acela era Max,care era defapt Ryan...Blana stufoasa ii sclipeste in lumina soarelui de parca ar fi proaspat spalata,se apropie de mine si in instinct de aparare imi pun mainile in fata,Max adica Ryan isi lipeste botul umed si rece ca roua diminetii de mainile mele,imi dau scutul format din palme la o parte si il privesc.Ochii lui ca mierea sunt neschimbati,ma priveste si asteapta,asteapta sa spun ceva dar sincer,am ramas fara grai...

-Chiar nu ai glumit..Ryan,vreau sa stii ca..chiar daca esti lup sau licantrop,varcolac sau ce vrei tu..nu schimba si nu va schimba ce simt pentru tine..Si imi trebuie doar putin timp pentru a ma obisnui cu toate astea.As vrea sa ma duc acasa acum,am nevoie de o baie lunga si un somn bun.Nu veni dupa mine,e ok.Sunt bine Ryan,serios.
Chiar daca ma doare putin sa il las asa ii intorc spatele si ma indrept spre casa,a fost si e o zi grea pentru mine si pot sa jur ca asta e doar inceputul.