Alături de tine [✔FINALIZATĂ✔]

Capitolul 94:M-am eliberat

Zilele treceau prea încet . Eram un mort umblător și mă durea să fiu așa . Natalie mi-a dovedit în aceste zile cât de sinceră și bună era . Mi-a fost alături și m-a ajutat să trec mai ușor peste despărțirea de Max . Şi Ruso la fel. Umorul de prost gust mă făceam mereu să râd. Era mult mai uşor.  Puțin spus ușor . Era o durere cumplită în piept care nu mă lăsa să respir . În fiecare noapte mă trezeam din somn nereușind să mai respir . Lacrimiile care curgeau pe fața mea șiroaie mă făceau să înțeleg că așa va fi viața mea de acum .
Mă uitam pierdută pe geam , dar tresar când simt o mâna pe umărul meu . Întorc capul și remarc că Natalie era îmbrăcată în niște haine sport , iar un zâmbet tâmp îi era așternut pe toată fața .

-Heaven, după atâta timp a venit momentul să vezi din nou lumea . Să te transformi și tu . A trecut prea mult de atunci și nu este sănătos pentru lupoaica ta . O să facem o mică plimbare pe aici și totul va fi bine . Ce zici?

Mă uit atent la ea și aveam impresia că a înnebunit de tot . Chiar credea că îmi ardea de alergat și țopăit când eu abia acum câteva zile mi-am părăsit sufletul pereche ?

- Îți mulțumesc de grijă , Natalie , dar nu mă simt prea bine pentru alergat . Altă dată , acum du-te fără mine .

- Nu , nu , nu . Plecăm împreună și punct .

Atunci mă apucă puternic de mână și mă duce în cameră unde mă îmbracă într-o pereche de colanți negri și un maieu albastru . Aceasta îmi face un coc deasupra capului în timp ce bombăbanea cât de frumoasă sunt . Sărăcuța , are probleme cu văzul , nu vede cât de bombă nucleară arată ea .
În cele din urmă părăsim casa cu multe rugăminți de ale mele de a mă lăsa să stau și multe alte amenințări din partea ei că dacă nu vin numai văd mâncare pentru o săptămână .

-Heaven pot să te întreb ceva?

O aud pe Natalie cum îmi spune pe o voce joasă în timp ce mergeam spre un drum necunoscut mie .Îmi întorc privirea curioasă spre ea şi încuvintez din cap.

- De ce ai fugit?

Mă întreabă oprindu-se în loc şi se intoarce spre mine cu o privire plină de speranță , încercând să mă convingă de a îi spune însfârşit adevărul. Îmi deschid gura ca să îi răspund cu "nu" pronunțat , dar după o închid la loc. Natalie îmi dovedise că pot avea încredere deplină în ea. Simțiam mai mult nevoia să îi povestesc ei decât am simțit la Adelle  sau Axel.

- Bine , dar promite-mi că nu mai spui la nimeni.

- Promit.
Îmi spune entuziasmată Natalie în timp ce îmi cuprinde mâna stângă , strângând-o ca să îmi dea curaj să vorbesc în continuare.

- Provin dintr-o haită pe nume Shadows.Unchiul meu care a ramas la putere dupa moartea tatei,Andrew, voia să mă mărite cu un Beta pentru putere.
Pentru o secundă privirea lui Natalie îngheață , iar imediat după apare durerea şi nervositatea.

- Ce idiot tâmpit! Cum putea să îți facă una ca asta. Stai liniştită , iubire , că dacă pun mâna pe el o să îşi dorească să fi trăit.

- Aş vreau eu.
Răd în timp ce Natalie îmi zâmbeste vag şi mă cuprinde în brațe.

- Atunci de ce ai fugit de Alpha-ul Suprem care putea să îți ofere protecție?
Îmi sopteşte ea la ureche şi o strâng şi mai puternic în brațe.

- Nu vreau să moară nimeni, Natalie. Fosta mea haită ar fi pierdut cu siguranță şi mulți dintre ei şi-ar fi dat viața încercând o luptă care era deja pierdută de la început. Nu pot permite asta.

- Totul va fi bine. O să vezi , o să se termine curând. Promit.

Mai stâm îmbrătişate un timp până când decidem să mergem încontinuare .Mă simțiam mult mai bine odată ce am putut să îmi destăinui tot ce aveam pe suflet. Însfârşit cineva mă întelegea. Drumul a fost unul liniștit și necunoscut . Nu eram pe teritoriul unui Alpha și eram libere să facem tot ce ne dorim , fără reguli , fără griji . Lupoaica mea țipa de nerăbdare pentru a fi eliberată după atâta timp . Să simtă vântul cum îi alină blana , pământul cald și moale cum se apasă sub greutatea membrelor ei , să se simtă încă odată în putere . Era singura cale prin care și-ar putea reveni din depresia foarmată din cauza ruperii legăturii cu sufletul ei pereche . Și într-un fel cine eram eu să o opresc. Avea dreptate Natalie când spunea că în momentele astea cel mai bine ar fi să lași totul afară . Și ce merge mai bine decât să îți lași lupul să preia comanda și să își exteriorize sentimentele dacă nu în natură?

-Heaven orice ar fi să nu te îndepărtezi prea mult de locul asta . Nu este foarte sigur și nici nu ști de cine poți da pe aici . Nu toată lumea e drăguță cu tine , să ți minte asta .
Îi zâmbesc și dau din cap în semn afirmativ . Se comporta mai rău decât mama atunci când mă duceam pentru prima oară singură la școală . Chiar dacă aveam nouă ani , mamei mele încă îi era frică că voi păți ceva pe drum chiar dacă școala era la cinci minute distanța de noi . Atunci un alt sentiment m-a cuprins : dorul de parintii mei .
Cu o ultimă privire , Natalie face un salt și se transformă într-un lup mai mic decât al meu, cu o blană de un roşcat deschis și niște ochi de un alb imaculat . Un urlet de bucurie îi scapă , îmblânzind toată pădurea și cu o viteza uluitoare își face prezența dispărută . Priveam în urmă ei și nu înțelegeam cum putea fi atât de liberă , atât de puternică . Avea aceaşi vărsta ca şi a mea , dar se comporta ca un copil de zece ani . Și atunci îmi picase fisa . Ea oare avea suflet pereche ?
Nu imi spusese nimic până acum de viața ei personală înafara faptului că tatăl ei era o jigodie , iar mama ei murise mai demult .