Iubirea unui Alpha

Moarte

   Pădurea era tăcută în acea zi la înmormântarea lui Robert Ackerson. Toți cei de un neam cu el se strânseseră împrejurul său și al preotului care spunea ultima rugăciune. Philip Acker și fratele său mai mare Gail plângeau cu lacrimi de sânge. Tatăl lor se stinsese din viață mai curând decât bănuiseră. Și nu murise de moarte bună. Clanul Kerman era implicat în asta, o știau bine. O fetiță din neamul lupilor Ackerson, asistase la întreaga bătălie, atunci când Cei Reci, vampirii din clanul Kerman și Yazwrih se luptau pentru teritoriu. Atunci intervenise Robert pentru a aplana conflictul dar sfârșise ucis de căpetenia clanului Kerman, cei ce se hrăneau și cu sânge uman. Frații Ackerson juraseră răzbunare și avea să lupte până la sânge pentru a-și răzbuna tatăl și pentru a proteja cauza morții lui. Teritoriul familiei, al neamului său și al triburilor care au locuit acolo de-a lungul vieții. Îl moșteneau de drept, dar clanul Kerman voia să pună stăpânire pe pământurile lor, iar ei trebuia să le țină piept. Gail știa că Julian Kerman avea puține forțe pentru a putea ataca teritoriul vârcolacilor Ackerson și pe lângă asta, cei ce i-au fost o dată aproape, clanul Yazwrih, acum se războiau pentru teritoriul pe care ei vânau. Rauf Yazwrih a despărțit în două vampirii, cei dornici să ucidă pentru sânge uman și cei de partea lui, care se hrăneau doar cu sângele animalelor.

  Un lucru era limpede ca bună ziua: Lupii Ackerson urau vampirii de orice fel. Ei erau datori și responsabili să mențină echilibrul, prin urmare să țină departe vampirii de oraș. Un lucru dificil și aproape imposibil.

  Potrivit tradiției, Gail trebuia devină șeful tribului și masculul Alpha, imediat după înmormântare ca să nu aibe timp dușmanii să profite de lipsa conducătorului. Avea de gând să amâne ceremonia ținută de familia sa în acea zi, fiindcă nu avea chef de petrecut în timp ce tatălui său abia i se răcise trupul. După înmormântare se retrăsese în adâncul pădurii și plânse pe ascuns pierderea tatălui său. Îl aștepta o luptă pe viață și pe moarte și o responsabilitate uriașă de dus în spinare.

  Se așeză pe un buștean și se gândea la viitor. Era singur și singur avea să decidă ce era mai bine pentru clanul lor. Nimeni nu știa unde dispăruse de la mormântul tatălui său. Prietena din copilărie a lui Gail, îl trimise pe Philip să-și caute fratele.

— Te îngrijorezi degeaba, Emily! Sunt sigur că fratele meu s-a ascuns pe undeva. E supărat foc de când a murit tata și nu prea mai vorbește cu mine.

  Philip era de seamă cu Emily și mai mic ca Gail cu cinci ani. Gail se maturizase devreme, pe la 16 ani când tatăl său îl învățase toate legendele tribului și tehnici de luptă. Acum la 25 de ani devenea peste noapte capul familiei și conducătorul neamului său.

— Nu-mi pasă ce crezi tu, aiuritule! Mi-e teamă să nu aibe aceiași soartă ca unchiul Robert. Dușmanii se adună întotdeauna ca vulturii care adună leșurile.. Du-te și găsește-l!

  Philip o tachina mereu pe Emily, fiindcă au crescut împreună și avea sentimente pentru ea, dar ea la rândul ei avea ochi numai pentru Gail. Fratele său mai mare nu o privea pe Emily decât ca pe o soră și el știa asta, dar nu voia să se bage în sufletul ei. Își zise să o lase să facă ce dorește până va afla sigură că Gail nu simte nimic pentru ea.

  Pădurea, care la înmormântare era liniștită și amuțită, acum era gălăgioasă și pregătită de ploaie. Cerul noros și înegrit anunța o furtună precum era în sufletul lui Gail.

  Philip alergă cu viteza lui de lup flămând, dar de această dată era doar îngrijorat. Încercă să realizeze conexiunea telepatică cu fratele său, dar nu reușea. Gândurile lui Gail erau ocupate și răvășite. Nu vroia să fie găsit. Se temea de ce e mai rău, dar nu renunța, fiindcă nu era singur. Hall îl acompania deoarece niciodată nu plecau singuri. Alergau cu labele înainte, precum caii în galop să-l găsească mai repede pe seamănul lor și viitorul lider.

  În partea de sud a pădurii imense, avea loc întrunirea clanului Kerman cu privire la decesul căpeteniei Ackerson. Julian stătea pe un fotoliu în camera de zi a frumoasei sale vile. Membrii clanului său erau în număr de zece plus favorita lui pe care o luase sub aripa sa. Julian avea în jur de 30 de ani când devenise vampir și atunci o transformase și pe Aris, pe care o protejase ca pe sora lui mai mică.

  Cu toții erau prezenți la chemarea lui Julian, mai puțin Aris care nu voia să ia partea la crimele lor, dar nu sesiză din prima lipsa ei.

— Cu toții știți ce am făcut. L-am ucis pe Robert, dușmanul nostru, ne-am bucurat cu toții de acestă victorie, dar nu va dura mult gustul până ce frații Ackerson ne vor ataca. Sunt însetați de răzbunare și vor căuta cea mai ușoară modalitate de a ne ucide. Vor profita de faptul că suntem în război și cu Rauf și ne vor ataca cât mai curând posibil.

— Dar ce putem face? Întrebă mâna dreaptă a lui Julian, Seth. Putem semna un acord de pace cu Yazwrih?

— Nu vor accepta niciodată! comentă o tânără din ceilalți membri.

— O să mă gândesc eu la ceva, răspunse Kerman. Trebuie să ne aliem cu Rauf dacă vrem să-i învingem! O să pun pază la granițe până atunci. Să fiți atenți!
 
   Julian îi salută pe toți apoi sesiză lipsa fetei.

— Unde-i Aris?

  Seth dădu din umeri. Apoi urcă iute ca fulgerul la etaj și la fel se întoarse înapoi.

— Nu e în camera ei!

Julian strânse mâinile în pumni îngrijorat și înfuriat în același timp.

— I-am spus să nu iasă neînsoțită! Găsiți-o imediat! le porunci tuturor membrilor și fiecare se despărțiră să poată acoperi tot teritoriul.

           Philip și Hall, îl găsiseră pe Gail. Ușurați că nu se întâmplase nimic și nu apăruse nimic neprevăzut, se așezară de o parte și de alta a bărbatului. Gail oftă adânc și se aplecă înainte cu fața în palme.

— Frate, te-am căutat peste tot! De ce ai dispărut așa, fără să spui nimic? Realizezi cât ești de aproape de teritoriul lui Kerman?? Nu te poți pune în pericol cu atâta inconștiență...nu te pui în pericol doar tu, dar și familia noastră și tot ținutul nostru. Fără Alpha suntem nimic!

— Gata, Philip! îl liniști Hall.

  Fratele său mai mare nu i-a spus nimic, deoarece știa că fusese îngrijorat pentru el și de aceea se răstea, de supărare.

— Gail...spuse Hall. Unchiul Robert a fost ca un tată pentru noi toți. Philip e doar speriat din cauză că ai dispărut așa pur și simplu, nu intenționa să-ți ceară socoteală pentru nimic...

— Știu...dar am nevoie să mă gândesc la toate, la neamul nostru și la responsabilitatea ce o voi căpăta în urma ceremoniei de stăpânire a conducerii...nu e ușor. Toată  lumea mea s-a prăbușit din momentul în care tata a fost ucis de vampirii. Era singur și fără apărare...dar era puternic. A fost dezavantajat...

— Știm asta..frățioare, răspunse Philip și îi puse mâna pe umăr în semn de consolare. Dar o să-l răzbunăm, nu-i așa? Imediat ce devii masculul Alpha, o să pornim la luptă! Abia aștept să-i luăm capul lui Julian Kerman!

— Ușor, Philip! Nu e cazul să te avânți prea departe. Nu voi trece la conducere azi, voi aștepta două zile să-i deplâng moartea tatei, să sufăr după el! N-am de gând să petrec, ca și cum i-aș sărbători moartea!

  Philip se ridică consternat de cele auzite și ceru explicații.

— Dar...sunt esențiale aceste două zile...putem muri la noapte și nici nu vom ști ce ne-a lovit... Nu poți să...

Hall în opri pe fratele lui Gail să spună ceva necugetat, apăsându-i brațul.

— Nu uita că e viitorul tău lider și nu poți să vorbești așa cu el sau să-i pui la îndoială deciziile! Calmează-te!

— Ba nu...e fratele meu și vreau să știu de ce riscă atât de mult să ajungem ca tata!

  Gail atât avusese de spus. Îi aruncă o privire încruntată fratelui său mai mic ca să știe ce părere are despre impertinența lui ieșită din comun și se ridică în picioare încercând să-l intimideze.

— Întoarce-te acasă, Philip! Ești prea tânăr ca să înțelegi.