Iubirea unui Alpha

Plecarea lui Aris

   Seara, la ora cinei, Gail abia terminase munca la garajul său și nu avusese timp să treacă pe la căsuța bunicului său pentru a o pregăti pentru Aris. Mai reparase o mașină și i-o predase proprietarului când Philip se întoarse de la patrulat și trecu pe la garaj. Nu era departe de casă, dar tot retras în afara orașului se situa. Orășenii apelau des la priceperea lui fiindcă îi costau ieftin și făcea o treabă de nota zece. Astfel se întreținea și el împreună cu fratele său. Fiind mai mic și mai fluturatic, Philip trăgea chiulul de la garaj de cele mai multe ori. Încercase să-l dea pe brazdă dar era tânăr și în mare parte îl încurca. Gail se mulțumea să-i dea bani de cheltuială doar pentru că-și lua în serios responsabilitățile de vârcolac.

— Vii la masă? Nu te-ai săturat să muncești de azi dimineață?

— Banii nu se fac stând, frățioare! Și nu sunt aici de dimineață ci de la prânz. Acum am predat o mașină și mai am două la rând. Tu când îmi dai o mână de ajutor?

— Vedem...știi ce voiam să te întreb?

  Gail oftă amuzat când îl văzu pe Philip eschivându-se.

— Știu, dar ascult totuși.

— Haide...îl îndemnă Philip întinzând mâna, dacă fratele lui înțelesese așa cum îi zisese.

— Ce?

— Dă-mi niște bani!

— Pentru?

— Ești culmea frate! Mă lași cu mâna întinsă? De ce trebuie să-ți spun mereu pentru ce sunt?

— Ascult, Philip...

— Vreau să scot o fată în oraș. Îmi dai?

— E stabilit sau te gândești la asta?

— Stabilit. Acum câteva minute i-am cerut întâlnire și a acceptat! răspunse mezinul cu entuziasm.

— Emily?

Prima reacție fu de jenă, că nu era o surpriză pentru niciunul. Gail știa că fratele lui avea sentimente pentru ea, dar se îndoia puternic de ale fetei. Nu voia să-și vadă fratele suferind sau folosit. Ar fi fost corect să-l avertizeze, dar și Philip știa că Emily îl iubea pe fratele lui mai mare de când se știau. Așa că el știa ce e în mintea lui, dar hotărî să tacă și să-i dea bani. Emily avea nevoie de un prieten, de o consolare pe care Philip i-ar putea-o da și poate astfel s-ar apropia unul de celălalt.

— Ai grijă de ea și du-o într-un loc drăguț. Știi ce mâncare preferă și vezi că fetelor nu le plac bătăile. Dacă ți-i să faci pe eroul, nu salva pe nimeni, salvează situația. Să te depărtezi de conflicte fiindcă poți lua forma de lup, ceea ce terifiază oamenii obișnuiți. Fii cu băgare de seamă, Philip! Nu sunt tata, să-ți port de grijă, dar nu provoca necazuri fiindcă  se pot întâmpla lucruri mult mai rele...

— Mulțumesc frate, o să țin minte. Acum hai acasă că am cumpărat pizza și lasagna! O să le mănânci tu, că eu mănânc în oraș cu Emily.

Gail își spălă mâinile de vaselină, încuie ușile și trase gluga hanoracului pe cap privind în sus spre cerul noros. Încă nu ieșiseră stele. Philip îl zori să vină la mașină și se grăbi să plece spre casă.

  ***

  Aris stătuse tot restul zilei închisă în camera sa. Lui Julian nu-i trecuse supărarea, fiindcă nu venise încă la ea în cameră să-i vorbească, iar când sosise de la școală el și Seth erau plecați. Se intersectase o dată cu Alexis care păruse în culmea bunei dispoziții, îmbrățișând-o chiar de bun venit. De atunci nu mai dăduse cu ochii de nimeni, nici nu mâncase de cină măcar. Era sigură că nimeni n-o va hrăni, fiindcă nu le păsa că ea era singuta din casă care putea mânca zilnic ca un om normal sau să se hrănescă cu sânge, săptămânal. Desigur că ea n-ar fi dorit să omoare pe nimeni, din acest motiv mânca doar mâncare obișnuită și atât.

  Un zgomot venit de undeva de jos din podea, o făcuseră să tresară. Oare venise fratele ei și Seth? S-a ridicat din pat și a deschis ușa încet să asculte. Liniște totală. Zgomotul ca niște tunete scurte și înfundate se auziseră din nou în spatele ei, parcă venind din perete. Apoi se auziseră iar și iar... Aris nu-și dădea seama de unde vin. Se concentră mai bine pe direcția de unde venea sunetul și se lăsă pe genunchi, apoi își lipi urechea de podea. Bubuiturile înfundate veneau de dedesubtul camerei sale. Acolo era camera lui Julian. Dacă era altă încăpere ar fi tras o fugă să afle ce se aude, dar când venea vorba de intimitatea fratelui său, devenea reticentă. Ridică din umeri hotărând clar să-și vadă de treabă și ignore bubuielile. Probabil, se gândi ea cu răutate, își făcea mendrele cu Alexis. Își băgă căștile în urechi și porni o piesă romantică, imaginându-și-l pe Gail alături de ea.

***

Sosise următoarea zi, ziua decisivă. Aris pregătise rucsacul cu niște schimburi și niște bani pe care îi mai avea strânși de la Julian, atât cât să-i ajungă vreo câteva zile. Gail o ajuta cu o ascunzătoare, dar nu era obligația lui să o și întrețină. Nici prin cap nu-i trecuse să profite de ospitalitatea lui.

Plecase la școală ca de obicei, fără să dea nimic de bănuit, dar înainte de a  dispărea din casă și din viața lor, îi scrisese un bilet lui Seth, nicidecum fratelui ei. Îl anunța că îi mulțumește pentru grija de care dăduse dovadă și că va fi bine de acum înainte, mai bine ca niciodată fiindcă își va urma dragostea care o acceptă așa cum e. La ultimile cuvinte îi tremurase mâna pe stilou. Gail ar accepta-o ca pe ceea ce este? Fiind nemuritoare, nu îndrăznea să se gândească la el în viitor. Poate Gail plănuia să se îndrăgostească de o muritoare de rând. Ce făcuse? se certa în gând pe când aștepta în biblioteca din oraș. Se băgase cu forța în viața lui, fără să întrebe dacă e corect sau greșit. Se ținuse scai de el, urmându-și inima și speranțele. Se agățase de viața lui și îl atrase de partea ei doar ca să scape din acel infern, indiferent ce însemna asta. Ar fi trebuit să-i ceară părerea oare? Nu, ce ar fi crezut apoi, că biata fată neexperimentată nu e în stare să vadă diferențele între noi și speră la imposibil. Se cutremură cu totul. Acum îi era rușine de purtarea ei și de disperarea de care dăduse dovadă. Oare cum îndrăznise să-l pună pe Gail într-o situație dificilă? Nu se gândise nicio clipă la consecințe și la cum ar reacționa fratele ei când își va da seama că ea a fugit de acasă cu tot cu secretele lor de familie. Nu realizase atunci în ce pericol îl pusese pe Gail, iar acum regretă că a decis fără să gândească.

   Se ridică să plece până nu apărea el să ducă fapta la bun sfârșit și să regrete apoi.

Prea târziu, își spuse atunci când a pus mâna pe clanță în același timp cu el. Ea încercând să iasă, iar el să intre. Preț de câteva secunde, niciunul nu făcuse nicio mișcare, doar se priveau unul pe altul prin geamul transparent al librăriei. Când în cele din urmă el deschise ușă să-i facă loc fetei, să iasă, Aris retrase mâna în tăcere și privi prostește în jos.

— Sper că nu m-ai așteptat mult, ești gata? O întrebă străduindu-se să-și păstreze entuziasmul pentru el.

  Aris îl privi doar, fără a găsi cuvintele potrivite.

— Să nu-mi spui că ți-e frică sau că intenționezi să te răzgândești! Nu te voi lăsa să mă ucizi astfel! Ai ales deja, din momentul în care mi te-ai aruncat în brațe Aris, ai ales din clipa în care ai plecat de la Julian..m-ai ales pe mine!

  Fata ridică privirea lăcrimând din cauza vorbelor lui care îi alinau sufletul și îi mângâiau inima.

— O să-ți facă rău...mă vor găsi! Iar noi suntem diferiți Gail! Am fost o proastă să mă bag cu forța în viața ta, nu m-am gândit! Sunt nemuritoare, iar ai tăi nu mă vor accepta niciodată cum a făcut-o tatăl tău. Tu te asemeni mult cu el, la suflet , la vorbe..și simt că profit prea mult de bunătatea ta...

Gail nu era pregătit să vorbească despre nemurirea ei în acel moment. O trase în brațe și o lăsă să plângă la pieptul lui.

— Taci, acum, nu mai spune nimic. O să mergi cu mine și punct. Nu te gândi la restul, o să avem timp să vorbim despre tot.

— Dacă vei păți ceva, îmi voi pune capăt zilelor! N-o să mă ierte nici Iadul și nici Raiul!